" Cand Dumnezeu cheama un suflet la cunoasterea Sa, ii da in dar harul Sau, sub forma de ravna si de credinta, precum si prin alte manifestari pricinuitoare de veselie ale daruruilor Sale.
Dar apoi, dupa ce se semneaza intelegerile si incepe oficiala expeditie si ascultare, atunci Dumnezeu retrage harul Sau treptat si lasa pe ostas singur, pentru ca sa-i incerce credinta.
Va ramane ostindu-se si lucrand sau se va intoarce inapoi? Exact in aceste intreruperi treptate ale harului se prezinta prefacerile, din pricina aceasta si locul lor in viata noastra a dobandit un scop important.
Slava iubirii de oameni a Bunului nostru Stapan, care a indreptat parazitii stricaciunii si ai mortii spre instruirea si formarea fiilor Sai". (din Batranul Sihastru Iosif, pg.124)

Iata deci adevaratul motiv al caderii: Dumnezeu isi retrage harul pentru a ne incerca; unii dintre noi lupta pentru a-l redobandi, iar altii se lasa pagubasi, cazand prada ispitelor. Mai clar nici ca se poate si e valabil pentru toti oamenii porniti pe calea credintei.