Citat:
|
În prealabil postat de ispita_ta
dillema, asa-i k nu ai copil? :)
|
ba chiar doi copii Slava Domnului ca m-a indrumat.
Ce am spus am spus din experienta si din articole si carti citite si nu in ultimul rand dupa povata Mantuitorului si Sf. parinti, caci a avea un copil reprezinta o responsabilitate enorma.
Si am experimentat mai toate situatiile si singura care a dat rezultate a fost calmul si rabdarea. Si ce am observat ca atunci cand aveam tendinta sa imi plesnesc odrasla era atunci cand eram nervoasa ( si incercam sa ma abtin) caci rezultatul nu ar fi fost cel scontat: nervoasa fiind as fi lovit copilul, el ar fi inceput sa planga mai tare, nu ar fi inteles mesajul ca e prea mic sa inteleaga, m-ar fi urat pe moment, m-ar fi durut sufletul dupa si tot nimic nu as fi rezolvat (apropos copilul meu are aproape 3 ani). Am si eu serviciu si familie ca toata lumea. Cand sunt cu bebeul meu, il las sa faca mai toate ce ii iese in cale (bineinteles ca inainte de asta ascund mai tot ce in poate rani sau disturge..ce sa ii faci e o varsta mai critica) caci astfel un copil cunoaste lumea (chiar daca uneori ne deranjeaza deranjul care il face). Cand vrea ceva nepermis ii vorbesc sa poata invata si auzi bine cuvintele, cu voce calma. Inainte avea obiceiul sa se tranteasca si sa tipe dar eu ii repetam de ce nu este permis si il lasam sa se dezlantuie pana se calma singur. Acum nu mai face astfel de scene cand ii spun cu voce calma ca nu este permis chiar daca intelege sau nu ce ii spun. Daca l-as fi plesnit, cu siguranta ar fi inceput sa tipe mai tare, as fi atras publicul si as fi iesit mai rau.
Daca tot m-ai intrebat, ma gandesc oare ce inima ai avea sa lovesti un bebe de cateva luni pana la un copil de 2-3 ani cand nici macar nu intelege de ce il lovesti, caci nu intelege notiunea de pericol, curatenie, cumintenie etc. In tot ce face copilul doar isi manifesta setea de a cunoaste noua lume.
Sotul meu mai obisnuieste sa loveasca copilul si asta ma manie foarte tare caci doresc un copil dezghetat, curaj, sa fie capabil sa isi manifeste personalitatea si nu un copil timid si complexat ( dar i-am explicat ce consecinte poate avea bataia si acum doar tipa la ea..cu toate ca nici asta nu e chiar asa bine). Daca inveti un copil cu bataia, numai de bataie va asculta. Si vei avea rezultatul dorit doar daca il bati chiar si peste ani ceea ce este grav...responsabilitatea adultului de mai tarziu va fi puternic afectata, caci va trebui sa depinda de parerile altora.
Iar apropos de rugaciune...sa il lovesti pe copil pentru ca nu vrea sa se roage? Mai mult il indepartezi de D-zeu si va ura rugaciunea si mai tarziu o va percepe ca ceva dureros. Bunica mea de ex (ea e cea care mi-a impartasit educatia religioasa), parintii mei nu prea) cu rabdare si calm m-a invatat pe mine si pe verisorii sa spunem noaptea rugaciunea. Tin minte cu ne asezam in rand in genunchi si repetam dupa ea rugaciunea.Imi amintesc cu placere aceste momente pentru ca mi-a sadit in suflet dorinta sa ma rog (cu toate ca la acea vreme -varsta habar nu aveam cu ce se mananca). Dar daca mi-ar fi impus cu forta sa fac acest lucru cu siguranta nu as fi fost acum pe acest forum.
Si zic asta caci parintii mei nu prea educati si nu prea dusi la biserica (au fost si ei educati in aceasta maniera...mai toate familiile generatiei lor sunt foarte numeroase si cum altfel o biata familie de la tara putea tine in frau o turma de copii de 8- 14 copii decat cu bataia ). Asa a gandit si tatal meu si mama mea ca ar trebui sa procedeze...sa ne bata ca dobitoacele pana la varsta cand a reusit sa comunice cu noi adica pe la clasa a 5-a..sa ne supuna si sa ne dreseze ca pe niste caini. Daca ati avea un pic de bunavointa sa va cunoasteti copii, multe probleme ati reusi sa evitati mai tarziu. Un copil actioneaza mai mult dupa instinct, cu cat ii interzici un lucru fara sa ii dai explicatii, cu atat se va indarji sa nu il respecte. Rezultatul? sunt copii generatiei de "aur" de acum de care ne este frica sa mergem pana si pe strada. Am experimtentat tanci de copii de 5-6 ani care m-au injurat si lovit doar sa arate amicilor lui cat de "cool". Iar daca as fi tipat la el mi-ar fi sarit gloata de indivizi mai mari cu cutitele. De ce? pentru ca asta a fost exemplul dat in casa de parintii lor.
Copii nu sunt animale, ci sunt fiinte umane. Porneste cu ideea asta si ai sa vezi rezultate uimitoare. Rabdare si intelepciune.
Acum vine intrebarea mea...nu-i asa ca tu nu ai copii? Cu astfel de mentalitate..m-as mira