Firea cazuta este firea omeneasca inainte de Hristos. Pentru ca omul sa se poata indumnezei, era absolut necesara intruparea Cuvantului. Firea omeneasca, pana la asumarea de catre Logos, e firea cazuta. Prin intrupare, in Hristos, s-au unit firea dumnezeiasca si omeneasca in mod neamestecat, neschimbat, neimpartit, nedespartit (Marturisirea de credinta a sinodului IV ecumenic). Adica firea umana s-a indumnezeit. Noi ne impartasim toti de firea omeneasca. Acum trebuie doar sa redevenim ceea ce suntem: oameni.
Toate virtutile, nu sunt lucruri extraordinare, sunt lucruri normale pentru un om (sa nu mananci ca porcul, sa nu nechezi ca un cal dupa femei, etc.). Noi acum suntem impotriva firii, caci fiintial, firesc sa zic asa, trebuie sa ne indumnezeim. Aceasta este vointa firii. Vointa noastra, ca persoane, vine impotriva vointei firii omenesti (fire indumnezeita de Hristos). (vedeti marturisirea de credinta a sinodului VI ecumenic).
|