Citat:
În prealabil postat de DragosP
Cât timp ai dat exemplul cu sfera te-am putut urmări, după aia te-am pierdut, te rog să mă crezi!
Dar nu-i nimic, poate mai încerci tu, poate mai încerc eu, Dumnezeu e mare!
|
Păi dacă vezi marginile la ceva din creație știi că e finit, dar oare punctul de pornire de unde pleci, revăzându-l deși ai mers tot drept depărtându-te de el, nu constați prin asta, că îl vezi apărând din direcție opusă că ești tu în creație și că ai dat de capete? Nu asta pricepi?
Să zicem că cineva ar fi închis într-o sferă mare plină cu aburi. N-ar vedea mai mult de doi metri în jur și ea ar fi pusă pe apă și ar aluneca învârtindu-se dacă omul ar călca pe ea. Dar s-ar învârti foarte puțin vizibil. Deci față de pământ ea ar sta pe loc, și omul din interior ar crede că tot merge la infinit tot drept și nu ar găsi niciodată capete, pereți, nimic, decât ar avea sub picioare mereu în toate direcțiile un urcuș care odată cu învârtirea sferei pe apă, ar reveni la poziția cea mai de jos.
Ce ar crede acel om dacă niciodată n-a ieșit din sfera opacă prin care nu trec zgomote de afară?
Dacă nu ar exista posibilitatea să pui reper la pornire, ar crede că merge la infinit iar dacă ar pune reper la pornire și l-ar reântâlni ar crede că e situat pe o sferă și că există gravitație și că a ajuns în partea opus unde stătea cu capul în jos și era atras.