[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Delia, te felicit că în sfârşit te-ai gândit să defineşti termenii, căci altfel într-adevăr "vorbim limbi diferite". Din nefericire ai pornit-o cu stângul chiar dintru început. La facere omul nu a fost creat cu trup + suflet, ci cu trup+suflare de viaţă aşa cum spune Biblia (Geneza 2,7):

Înainte de a trece mai departe în revistă lungul material postat de tine (te felicit din nou şi-ţi mulţumesc pentru efortul depus), aş vrea să înţeleg bine. Totodată aş vrea să aflu dacă aceasta este poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe, căci pare-se aici se despart din nou fundamental concepţiile noastre. Din ce mi-ai relatat s-ar părea că tu crezi (respectib BO crede, deşi nu-s sigur) că asistăm în Facerea 3,21 la a II-a creaţie în care omului i se "adaugă ceva", ceva ce pare fundamental şi esenţial în definirea lui: hainele de piele. Acestea le consideri ca fiind "carcasa" ce ascunde sufletul (la fel defineşte şi Platon)?
Dacă aşa stau lucrurile, eu nu pot fi de acord, căci a II-a creaţie este conform Bibliei Mântuirea. Până la restabilirea lucrurilor, antropologia biblică rămâne aceeaşi: omul e alcătuit tot din corp + suflare de viaţă = suflet viu fără niciun "accesoriu" adăugat.

Te rog lămureşte-mă în privinţa acestui aspect. Şi aştept o confirmare că aceasta este şi poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe. Mulţumesc

@ Tricessimus& Grassu si alti AZ7


Partea 1.

Cele 4 ipostaze ale invesmantarii omului:
1. invesmantat de Dumnezeu in har –inainte de cadere
2. invesmantat de el insusi cu frunze – imediat dupa cadere
3. invesmantat de Dumnezeu in “haine de piele” – la alungarea din rai
4. invesmantat de Hristos in haina pnevmatizata de nunta cosmica dintre om si Dumnezeu – la a doua Venire

Asa cum a fost initial creat, omul: trup din tarana +suflare de la Dumnezeu, el fusese invesmantat, invaluit in harul izvorat din Dumnezeu.

Dupa cadere, pierzandu-si vesmantul de har, omul s-a invesmantat singur, acoperindu-si goliciunea sufleteasca cu frunze spre a-si ascunde goliciunea.

Dumnezeu a inlocuit frunzele cu vesminte temporare de piele, urmand ca incepand inca de la Botez in Hristos, omul sa se imbrace in Hristos: “cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat” –Galateni 3,27, iar la A doua Venire, aceste vesminte sa fie transfigurate, pnevmatizate asemenea Trupului lui Hristos de dupa Inviere.


Subiectul discutiei de fata e cea de-a 3-a ipostaza – “hainele de piele” despre care se spune in Cartea Facerii 3,21 si despre care ai cerut lamuriri ortodoxe.

“Şi Domnul Dumnezeu le-a făcut lui Adam şi femeii sale veşminte de piele şi
i-a îmbrăcat” (Facerea 3, 21).

Cel mai autorizat interpret contemporan al “hainelor de piele” (dermátinoi chitónes) e teologul grec Panayotis Nellas, a carui lucrare pe aceasta tema - "Omul – animal îndumnezeit", a aparut in traducerea ilustrului teolog ortodox Ioan I. Ică jr la Editura Deisis, Sibiu, 1994.

“Pentru ca să explice starea de după cădere a omului, Sfintii Părinţi au dezvoltat învăţătura de mare însemnătate despre "hainele de piele".

Prin asta nu au făcut altceva decat să dezvolte una din tezele fundamentale ale Revelaţiei biblice, adică faptul că, după căderea protopărinţilor, ca să poată ei supravieţui, Dumnezeu i-a "îmbrăcat", prin milostivirea Sa, în "haine de piele"(Fac. 3, 21)”.

Semnificatia duhovniceasca a „vesmintelor de piele” e foarte complexa. Initial, omul fusese creat ca o unitate noo-psiho-somatica, pentru ca Duhul lui Dumnezeu sa se salasluiasca in aceasta faptura numita om. Omul era destinat de la bun inceput desavarsirii prin unirea treptata tot mai deplina prin har cu Dumnezeu. Menirea lui e ajungerea la asemanarea cu Dumnezeu iar aceasta nu se poate decat in interiorul unei relatii strans unite.