Partea 4
Neidentificîndu-se nici cu trupul (fie și în starea lui degradată) și nefiind nici element constitutiv originar al naturii umane, realitatea “hainelor de piele” rămîne ceva greu de circumscris și de definit.
Cu toate acestea, există cîteva constante în “variatele aplicări” ale conceptului “hainelor de piele” (constante pe care Nellas le analizează pe rand: “hainele de piele” exprimă – sau sînt asociate cu :
1. “mortalitatea biologică [nekrótes]”, data de Dumenzeu omului tocmai pe post de frana, tocmai ca omul, nemuritor fiind, sa nu evolueze in rau pana la a se sataniza, asa cum s-a intamplat cu ingerii cazuti.
2.iraționalitatea instinctuală (Sf. Grigorie de Nyssa: “Cele pe care le-a luat omul de la pielea viețuitorului irațional sînt: împreunarea sexuală, concepția [zămislirea], nașterea, întinăciunea, alăptarea la sîn, hrana, curgerea seminței, creșterea de la mic la desăvîrșit [matur, împlinit], bătrînețea, boala, moartea”, adică – rezumă Nellas – ceea ce astăzi numim viață biologică),
3.materialitatea brută (Sf. Grigorie de Nyssa vorbește despre “frunzele trecătoare ale acestei vieți materialnice”)
4.“cugetul trupesc” (ansamblul psihosomatic fiind afectat în întregimea lui, pînă și “funcțiile psihice au devenit corporale”).
Nellas arata in cartea despre “hainele de piele” “felul cum s-a prefăcut în «haine de piele» veșmântul deiform și țesut din har de Dumnezeu al omului de dinainte de cădere”.
Dacă însă “hainele de piele” sunt rezultatul fatal al procesului prin care omul păcătos “se înjugă” animalității și persistă în ea, atunci cum se explică faptul că Dumnezeu Însuși s-a îngrijit dinadins să-l îmbrace cu aceste “haine”?
Aici Nellas aduce ca răspuns ceea ce numește “
caracterul dublu [dímorphos] al "hainelor de piele"": “ In realitatea unitară a "hainelor de piele" trebuie să distingem două aspecte:
1. Pe de o parte, "hainele de piele" sînt rezultatul natural al păcatului si reprezintă o întunecare a chipului lui Dumnezeu în om, o cădere din starea conformă naturii [originare], constituind în același timp o ofensa, o osîndă și o rană.
2. pe de altă parte, însă, ele reprezintă un leac și o binecuvîntare, constituie o posibilitate nouă pe care o dă Dumnezeu omului ca să poată supraviețui în moarte, din moment ce a pierdut Viața izvorata din Har și mai ales, să ajungă în punctul de a regăsi viața mai deplină și forma mai frumoasă a naturii lui în Hristos”.
Regasirea aceasta este, inainte de toate, un dar al lui Dumnezeu, Care-Și tine cuvantul prin Cuvant si ne învrednicește de “haina de nunta” a ospatului duhovnicesc, așa cum tatăl din parabola fiului risipitor, bucuros de intoarcerea lui, taie pentru el vitelul cel gras, îi pune inel în deget și îl îmbracă “
în haina lui cea dintîi”: “Căci acest fiu al meu mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat”.
Despre conceptia platoniciana si conceptia ortodoxa despre suflet, vezi aici
http://www.crestinortodox.ro/credint...lui-69861.html
Desi ar mai fi multe de spus, ma opresc aici. De acum astept explicatia adventista la problema inconstientei lui Hristos in moarte:
cum de Hristos-Dumnezeu poate fi vreodata in stare de inconstienta si nu-si mai poate manifesta voia intrucat Trupul si-a incetat functiile biologice, in timp ce diavolii sunt cat se poate de constienti de sine si de activi, desi nu au trupuri materiale prin care sa se manifeste?
Hristos sa ne lumineze pe toti