O Doamne... daca as reusi sa schimb ceva in mine, as schimba sentimentul de nemultumire fata de sotul meu, care desi ma asteapta cu masa pusa, eu vad doar ca au ramas vase in chiuveta… As schimba frustarea pe care o simt cand cei din jur ma cearta.. .As schimba singuratatea in rugaciune si lacrima in virtute, as schimba iubirea fata de semen in fapta… si fapta in tacere…as schimba suferinta in bucurie si durerea bolii in rabdare… Doamne cate nu as vrea sa schimb.. privesc Iosif in sufletul meu si gasesc acolo o rana sangeranda, gasesc acolo un Hristos lacrimand ptr ca eu!! L-am parasit… Vorbeai de adevar, de teama de al marturisi..dar bunul meu Iosif, uneori adevarul este refuzat tocmai pentru ca este ADEVAR. Uneori e lasitate, alteori este necessitate…
Necesitatea curatirii, intrebai tu, eu as indrazni sa spun ca este Indispensabila. Nu poti merge mai departe daca nu te “impaci” cu trecutul. Nu poti cladi o noua viata pe o temelie de nisip. Am atat de multe de schimbat in mine, incerc crede-ma dar…plang si spun Dumnezeule milostiv fii mie pacatoasa…..