Am citit recent o opinie a Parintelui Staniloaie care spunea asa:,,Invatatura Parintilor, punand accentul de mantuire pe eliberarea de moarte, apare, dimpotriva, completa si fundamentala fata de doctrina occidentala, care vede mantuirea deseori numai intr-o justificare juridica, sau intr-o iertare a pacatelor de catre Dumnezeu, fara nici o urmare asupra fiintei umane.Credem ca aceasta insuficienta intelegere a mantuirii, sta si in legatura cu un anumit nestorianism al hristologiei occidentale".

As dori sa precizez ca si de acesta data, doctrina justificarii este prezentata trunchiat si nu inteleg de ce.Daca tot vrei sa critici ceva,lucru la care nu ma opun,macar arata imaginea completa.Orice protestant stie ca justificarea este legata de sfintire,primul fiind un proces exterior,prin care esti pus intr-un raport corect cu Cel de Sus si cel de-al doliea fiind procesul prin care Sfantul Duh incepe transformarea interioara.Justificarea prin Credinta este un concept biblic care nu exclude,asa cum des se crede,existenta faptelor bune.Un slogan celebru pe vremea Reformei a fost ,,Credinta este insarcinata cu fapte bune".Discutia este mult mai ampla,ar trebui sa scriu efectiv un volum si nu cred ca este necesar.O sa punctez scurt.

Justificarea este un act fara plata al harului lui Dumnezeu.Simplist spus inseamna sa fii intr-o relatie corecta cu Cel de Sus.Cel care initiaza intoarcerea omului spre Dumnezeu este Dumnezeu.Prin justificare suntem declarati neprihaniti inaintea lui Dumnezeu,incepand astfel procesul prin care suntem facuti neprihaniti inaintea Sa prin actiunea de innoire realizata de catre Duhul Sfant.Neprihanirea este un concept care inseamna implinirea cerintelor si obligatiilor intr-o relatie dintre doua persoane.Prin justificare acceptam,prin credinta,efectele mortii si invierii Mantuitorului,cand raspundem Evangheliei,puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea noastra.Glasului Celui de Sus prin Evanghelie este cel care n trezeste si ne intareste in Credinta.Orice om justificat in acest mod,este innoit apoi de Duhul Sfant,care il motiveaza si il intareste sa faca fapte bune,ca o consecinta a celor spuse mai sus.

Pe scurt:justificare(punerea in relatie corecta)>neprihanire(indeplinirea obligatiilor)>sfintire.Izolarea justificarii de sfintire,ceea ce pentru noi protestantii este o absurditate,creeaza,evident,imaginea unei conceptii strict juridice,complet diferita de ceea ce credem noi.Toata faza cu ,,conceptia juridica"a pornit din cauza modului cum a tradus Tertullian termenul de ,,meritum'' Tertullian fiind avocat.La faza asta l-a salvat Augustin,discutia,repet,este extrem de ampla,pe multe aspecte,pe care daca nu le analizezi nu vei intelege ideea.PS:Saracul Terullian este responsabil si pentru formula ,,liberum arbitrum".Nu este o formula biblica,ci una imprumutata din filosofia stoica.De fapt el a vrut sa traduca termeul grecesc autexousia.In fine,nu insist.

Ce as dori sa spun:cei din confesiunea mea mi-au spus mereu ca trebuie sa primim critici si ca in ziua in care nimeni nu te mai contrazice ai o problema,omul nefiind,in conceptia noastra,depozitarul Adevarului suprem in totalitatea sa.Ce nu inteleg,si nu este prima data,este de ce suntem criticati pe bucati,doctrina noastra fiind clar necunoscuta dar in schimb sunt luate parti din ea si sunt criticate.Evident ca in acest mod vei avea mereu dreptate,este genul de dialog,l-am vazut in toate confesiunile,in care unul pe care vrei sa-l critici pune intrebari simple,servite,usor de contracarat si tu faci ample demonstratii zdrobind concurenta.

Bun demers pentru morala coreligionarilor mai putin pentru corectitudine.Repet:nimeni nu spune sa nu fim criticati dar macar sa fim pe ceea ce credem noi nu pe ce cred altii despre noi.Este o mare diferenta.Postul meu nu este o critica la adresa reputatului teolog pe care,nota bene,il citesc des.Este doar exprimarea unei nedumeriri care pe zi ce trece ma determina sa cred ca obiectivitatea a avut drept fiu pe Brutus.Cu toate consecintele de rigoare.

Cine doreste sa critice ar trebui sa verifice mai intai:conceptul de justificare in VT(Avraam de exemplu)si NT(la Pavel de exemplu).Adica temelia biblica.O sa ii ai mult timp.Apoi controversa pelagiana a lui Augustin,ce a insemnat acest concept in Reforma,diferentele confesionale,dimensiunea existentiala si personala,ce inteleg vesticii prin ,,justificare"si esticii prin ,,indumnezeire",etc.Sau,mai simplu:,,las ca stiu eu mai bine,astia sunt niste inselati,la dracu cu ei in Iad si las ca le arat eu unde gresesc ei ca doar nu trebuie sa le studiez si conceptiile lor eretice" si s-a rezolvat problema nu? :)

Stiti,eu daca as fi ascultat de altii i-as fi considerat pe ortodocsi cei mai mari idolatrii din lumea crestina.Da m-am pus sa verific eu,de aceea ne-a dat Cel de Sus discernamint,si nu regret pt ca am evitat sa cad prada unor idei preconcepute,gresite,bazate pe o intelegere trunchiata.Daca am suparat pe cineva cu postul meu ii cer scuze,nu retrag ce am spus dar imi asum posbilitatea sa gresesc.