[Adriana3]

Despre Spovedanie Cipri draga,
Din cele 11 omilii despre pocainta ale Sf. Ioan Gura de Aur doar doua pomenesc cuvantul Spovedanie. Inainte de a face cateva remarci pe seama acestora, vreau doar sa mentionez o intrebare pe care i-am pus-o unui preot: din moment ce in rugaciunea Tatal Nostru il rog pe Dumnezeu sa imi ierte mie asa cum si eu iert celorlalti, de ce atunci nu mi se iarta intocmai ci sunt obligata la Spovedanie? Ca doar eu nu cer nimanui sa mi se puna in genunchi, sa-si marturiseasca greselile, sa-i dau canon si toate aceste umilinte la care este supus omul pentru a fi iertat, ci iert pur si simplu, chiar fara sa mi se ceara iertare. Cum atunci Dumnezeu nu imi face la fel din moment ce mi-a zis sa ma rog pentru asta? Stii care a fost raspunsul preotului? Nu m-a contrazis, mi-a zis doar ca noi nu putem ierta cu adevarat de asta avem nevoie de Spovedanie.
Cu alte cuvinte, in absenta Spovedaniei sunt valabile toate celelalre cuvinte din Biblie care spun ca vom fi judecati cu masura cu care judecam si noi, ca cel care nu judeca, nu va fi judecat, daca iertam ni se va ierta noua etc. Spovedania este doar un ajutor suplimentar din cauza ca oamenii nu le pot face pe primele insa cine le poate lucra pe primele nu are nevoie de Spovedanie. Ba chiar si cine are credinta suficienta sa creada ca Dumnezeu este drept sa ierte celui care se caieste, asa cum scrie, nu are nevoie de Spovedanie. Preotul poate dezlega sau tine cele incredintate lui, nu si cele ale oamenilor care nu vin la el cu aceasta problema, ca altfel ar insemna ca fiecare preot sa tina pacatele tuturor celorlalti oameni care nu se spovedesc la el, ori asta este absurd. Iar modul cum se organizeaza preotul sta in puterea lui, spovedanie colectiva, individuala sau direct lui Dumnezeu, el dand iertarea la sfarsit.
Acum revenind la Sf. Ioan Gura de Aur, ca asta ma interesa, cele doua omilii care amintesc de Spovedanie fara sa o explice sunt aici:


http://www.ioanguradeaur.ro/410/9-pe...si-spovedanie/


http://www.ioanguradeaur.ro/343/despre-cainta/

In prima zice:

"Şi adesea zi şi tu ce se face, că de îţi vei aduce aminte tu de păcatul tău, Dumnezeu nu-şi va aduce aminte de el, iar de-l vei uita tu Dumnezeu îşi va aduce aminte de el."

Asta nu prea suna a ceea ce este la noi astazi, caci la noi, prin Taina Spovedaniei se sterge pur si simplu, nu isi mai aduce Dumnezeu aminte de pacatele Spovedite.


Apoi continua:
Ascultă, de vei da săracului milostenie întrebându-te cineva, zici: văzut-am pe sărac că era flămând şi i-am dat de a mâncat, iar Hristos nu zice aşa, ci flămând M-aţi văzut şi M-aţi hrănit şi Mi-aţi dat de băut.
Pentru aceea când păcătuieşti, nu aştepta să-ţi auzi mustrarea de la altul, ci până a nu te mustra şi a te pîrî, întâi tu îţi huleşte păcatele tale în chip de spovedanie , iar de te vei mustra de altul, nu se face îndreptarea ta, ci este îndreptarea mustrării celuilalt."

Dupa care vorbeste de puterea de a ierta pacatele date ap. Petru si apoi celorlalti apostoli.

Dupa care zice:
"Drept aceea n-a trimis Dumnezeu înger din cer ca să îndrepte păcatele oamenilor, ci a făcut dascăli şi învăţători din firea omenească, ca să nu certe cu greu îngerii pe oameni, drept aceea a dat învăţători oameni muritori şi preoţi care au şi ei slăbiciune ca şi ceilalţi, pentru care lucru zic acestea către voi? Zisu-le-am ca să nu ziceţi, că tu eşti curat de păcate şi nu-ţi este milă de cei ce păcătuiesc ci cu greu şi cu multă silă dai certările şi canoanele păcatelor , căci şi eu cunosc întâia scârbă şi întristarea celor ce se pocăiesc, că şi eu vinovat sunt de păcate că toţi suntem supuşi canoanelor şi certărilor şi nimeni nu poate să se laude că are inimă curată, drept aceea nu zic de păcatele străine, nici de neomenie le zic acestea, ci din nevoinţa cu care mă nevoiesc şi grijesc de dragostea voastră şi fac aceste multe mustrări, că doftorii când doftoricesc trupurile acele au dureri, iar învăţătorul care învaţă, şi lecuieşte sufletele oamenilor, acela are durere şi întristare temându-se ca nu cumva să nu cadă sămânţă cuvântului în pământ bun ci în spini şi nu va răsări să aducă rod sufletesc."