Eu as propune sa ne deschidem putin inimile si sa mai lasam suspiciunile deoparte. Problemele ridicate de catre cel care nu stie pur si simplu anumite lucruri pot parea banale pentru cel care le stie. Sa ne amintim ca rabdarea este o virtute.

Poate ca prin mine, cea care afirm un lucru, vine sminteala pentru cel care citeste. Dar scris este: ,,Vai de cel prin care vine sminteala.'', de aceea trebuie sa am grija sa nu smintesc cu buna stiinta.

Daca avem grija ca fiecare cuvant sa fie spre slava lui Dumnezeu, nu spre slava noastra, atunci vom scrie cu frica de Dumnezeu si vom indura reprosurile cu usurinta.

Am citit de curand o istorioara in care un sfant viziteaza o manastire. Stareta i se plange de o maicuta beata care zace in mijlocul curtii si care doarme toata ziua si le creeaza probleme. Noaptea, priveghind sfantul, la un moment dat il trimte pe ucenic sa vada ce face ,,betiva"'. Aceasta plangea, se ruga si facea metanii pana la pamant in mijlocul curtii, iar cand simtea ca se apropie vreo sora se arunca jos, prefacandu-se ca doarme.

Sfantul respectiv a chemat-o incetisor pe stareta sa-i arate privelistea. Dimineata stareta a intentionat sa cheme toate surorile si sa-i ceara iertare acestei calugarite care, luase nevointa nebuniei pentru Hristos. Numai ca ,,betiva'' a plecat, nesuferind sa fie laudata, pentru a nu cadea in mandrie.