Citat:
În prealabil postat de glykys
Of, e o cruce grea. Am un coleg a carui mama tipa si urla, a incercat sa ii dea cu un fund din lemn in cap - bine ca baiatul a avut reflexe bune si i l-a retinut, apoi tot ea a inceput sa tipe ca vrea sa o omoare, ca vrea sa cheme politia... El nu stie daca maica-sa are probleme psihice sau daca joaca teatru. Daca e ultima varianta, spune el, atunci a jucat teatru o viata intreaga. A avut o viata foarte dezordonata, a avut doi barbati si doi copii din flori cu ei, a facut numai ce a vrut, a cheltuit mai mult decat si-a putut permite si acum au dat-o si afara de la munca. Bietul coleg, care nici macar nu mai stie nimic de taica-sau, munceste pe rupte ca sa ii plateasca ei creditele si tot felul de mofturi si fireste ca are parte de scandal in fiecare zi. Nimic nu o poate multumi, iar la varsta ei,de peste 50, nu se poate nici pensiona, nici nu isi poate gasi serviciu... Baiatul s-a gandit la toate variantele si a ajuns la concluzia ca nu o poate parasi, desi mutandu-se din casa aia, ar putea avea o viata normala, si ca, daca pleaca el de langa ea, maica-sa o sa ajunga pe drumuri, pentru ca nu se va putea intretine. Chiar daca sufera foarte tare din cauza asta, ca, desi este foarte inteligent, nu isi poate termina studiile, pentru ca nu are pic de tihna, chiar daca nu isi poate intemeia o familie din cauza ei, chiar daca al doilea barbat al maica-sii a avut mai multa grija de el decat ea...
Ideea era ca parintii pacatuiesc, au o viata dezordonata, mananca agurida, iar copiii raman sa traga...
|
asa este din pacate, iar statul nu ne prea ofera solutii. nu e vorba ca am dori noi sa ne abandonam parintii insa daca am avea niste alternative viabile prin care sa ne fie mai bine si noua si lor... din pacate nu prea exista.
si la mine situatia a fost intrucatva asemanatoare, intrucat nu mi-am putut face o familie proprie pana acum si din cauza ca trebuia sa ma preocup de problemele cu mama.
Din fericire a randuit Bunul Dumnezeu ca acum sa gasesc un barbat care nu se sperie de aceste probleme, o accepta si o iubeste pe mama mea, si este dispus sa ma ajute si sa ma sustina in a o ingriji. Bineinteles nu prin a locui cu noi in casa, caci traiul alaturi de un bolnav de genul asta nu-ti permite sa ai o viata normala, dar tot ce tine de ingrijirea dansei imi permite sa fac si chiar ma sustine si ma ajuta atat cat poate.
Deci in privinta viitorului meu sot nu voi avea probleme, insa mi-e teama ca nu mai am energia necesara si nu voi mai avea nici resursele financiare necesare sa crestem un copil, avand in vedere faptul ca pentru mine mama este deja un copil pe care-l am in grija.
Dar cu ajutorul Lui Dumnezeu sper sa gasim solutiile potrivite pentru toate problemele.