Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Dupa un sir de lecturi din Graham Greene mi-a picat in mana "Puterea si gloria".
Doar Panait Istrati m-a mai impresionat atat de mult, candva, in adolescenta (cu Jurnalul unui scriitor, apoi Mos Anghel, Nerantzula etc.).
O carte crunta. Nici un sirop, nici un strop. Amatorii de iluzii pe tema vietuirii crestine vor fi desigur dezamagiti. Am fost si eu un pic, imi dau seama, dar acum cred ca e unul din cele mai bune romane pe care le-am citit in ultimii ani.
Pesemne lui G.G. nu-i placeau deloc caldiceii.
Va place Graham Greene? Eu as face un club de fani...
|
Fani subscrie ca membra a clubului de fani ;-)!
Ce carte grozava!
Tocmai, ca ne face sa intelegem ca sfintenia se dobandeste pe cai nebanuite noua. Sfintenia nu este o viata conforma unor reguli morale exterioare, cum adesea se crede.. Uite asa, cine ajunge ultimul preot intr-o lume atee, si martir? Un om cu slabiciuni cat se poate de omenesti.. dar pe care si le asuma. Se crede pierdut, dar a castigat totul. Se crede cel mai marte pacatos, dar ia coroana martiriloor. Ce paradox cu adevarat crestin.
NB Sper ca vorbim de aceeasi carte de Graham Greene, acum am un dubiu..