Am o mare durere in suflet…de ce fratilor trebuie sa raspundem mereu cu aceeasi moneda? De ce oare intram pe acest forum doar pentru a verifica daca ne-a “criticat” cineva? De ce nu avem puterea sa stam sa analizam si punctul de vedere a celui de langa noi? De ce nu avem capacitatea de a intelege ca fiecare om este UNIC!! Si nu putem gandi/ simti la fel? Nu generalizez, nu jignesc, nu spun ca am dreptate dar…”scrierile” vorbesc...vad adesea cum raspunsul se transforma in “atac la persoana”....De ce???
De ce nu reusim sa postam “iubirea” din noi? De ce ne straduim (din pacate) sa fim mereu cel/cea care posteaza “ultimul raspuns”? De ce nu avem puterea sa ne recunoastem slabiciunile? De ce oare citesc si plang pentru ca nu gasesc aici decat dueluri , jigniri, atacuri, replici taioase? Nu sunt buna, am spus-o de nenunmarate ori, nici nu neg ca si eu incerc sa imi stapanesc (cu greu de altfel) mahnirea cand cineva ma jigneste, lupt cu mine insumi sa nu raspund la fel…patima este in mine RECUNOSC !! Dar hai sa facem ceva “IMPREUNA” sa ne schimbam, spuneam mai sus cum as vrea eu sa fie un forum crestin dar...unde sunt cei 99 cand unul cade?????.........UNDE SUNT CEI 99????
Ieri imi scria cineva: “Daca pui la rind timpul petrecut prin forumuri ti-ar ajunge timpul sa speli tu si vasele vecinilor.....Se pare ca incet, incet iese arama pe fata” ( replica postata la “Frica adevarului din noi”) si ma gandeam… un om a ales sa ma “critice” pe mine in primul mes pe forum...sincer am plans…si din orgoliu, si de durere ptr ca tare m-as fi bucurat sa primesc si ajutor la “slabiciunea” mea nu, numai critica...NU conteaza cine e, probabil e cineva pe care nici macar nu il/o cunosc...De ce?? DE CE?? De ce daca eu am gresit tu ma lovesti mai rau, in loc sa imi dai mana sa ma ajuti sa ma ridic?? ASTA MA DOARE CEL MAI MULT...de ce??...unde e locul IERTARII in inimile noastre??...Cred ca v-ati saturat de mine, poate da, poate nu, ajutati-ma sa devin crestin adevarat prin faptele voastre…fiti cei 99 de frati....
Prezenta mea pe acest forum are un singur scop: Vreau sa devin un crestin adevarat! Dar...am obosit…pentru ca Nu primesc nici un ajutor...iertati-ma...De ce fratilor sunt nevoita sa pun atatea intrebari...??.. am obosit…cred ca incep sa ma intreb si eu ca prietena mea “atee” : Daca nici credinta nu schimba pe om inseamna ca sunt iremediabil pierduta.......iertati-ma...