Mare dreptate ai Mirela,"lumea va fi mereu aceiasi,se schimba ochii care o priveste".
Imi amintesc,cand eram la liceu,abia ca aveam bani de maxi-taxi,iar uneori adunam o suta de lei cu o suta de lei ca sa-mi pot cumpara o eugenie de la chioscul apropiat...si eram fericita,nu de ceea ce dobandeam,ci de starea generala in care ma aflam la acea varsta(20 de ani,fiindca am reluat liceul mai tarziu,dupa o intrerupere).
Apoi anii au trecut,multe lucruri s-au schimbat,bine-nteles cu initiativa mea,si am ajuns sa am bani nu sa-mi cumpar o eugenie ci o fabrica de eugenii,poate,insa pacea si linistea aceia inocenta pe care am simtit-o atunci cand adunam leut cu leut n-am mai simtit-o niciodata.Este normal ca lucrurile sa-si parcurga traseul lor firesc,este tot atat de normal ca noi sa actionam in acest sens al evolutiei,dar tot atat de firesc este si sentimentul nostalgiei care ne impresoara pe fiecare dintre noi,la un moment dat.
Acum sunt o simpla familista cu caminul ei cu tot,si cu un statut de bugetar...si sunt multumita!!!
|