"Nu ne mantuim miluind pe unul, dar ne trimite in foc dispretuirea unuia. Caci cuvintele Am flamanzit si am insetat (Matei 25,35), nu s-au spus pentru o singura data, nici pentru o singura zi, ci pentru intreaga viata. Domnul si Dumnezeul nostru a marturisit ca primeste sa fie hranit, adapat si imbracat si celelalte, nu o data, ci totdeauna si in toti, de catre slugile Sale (...).
Deci cel ce a dat la 99 cate un obol, iar pe unul l-a injurat, sau l-a lovit, sau l-a departat cu mana goala, cui a facut oare aceasta, daca nu Celui ce a zis si zice pururea si va zice: Intrucat ati facut unuia dintre acesti preamici, Mie Mi-ati facut.
Cel ce a dat milostenie la o suta dar putea sa dea si altora, si putea sa adape si sa hraneasca inca pe multi care l-au rugat si au strigat catre el, insa i-a nesocotit, va fi judecat de catre Hristos, ca unul ce nu L-a hranit pe El Insusi (...).
Mantuitorul a primit sa ia asupra Sa fata fiecarui om lipsit si sa uneasca cu Sine pe fiecare, ca nici unul dintre cei ce cred in El sa nu se inalte importiva fratelui, ci fiecare, vazand pe fratele si pe aproapele sau, ca pe Dumnezeul sau, sa se socoteasca pe sine atotpreamic fata de frate, ca fata de Facatorul sau; si sa-l primeasca si sa-l cinsteasca intocmai ca pe Acela, si sa-si deserte toate averile spre slujirea lui, precum si Hristos si-a varsat Sangele Sau pentru mantuirea noastra" (Sfantul Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice si practice).
|