În prealabil postat de antoradoi

Elisabeta,ma preocupa f tare idea milosteniei ,drept pt care eu ,adesea, o fac,cu sau fara prea multa analiza.Si preocupindu-ma lucrul acesta,m-am consultat si eu cu citiva imbunatatiti,intrebindu-i ,pe fiecare separat,ce sa fac,deoarece,pe unii cersetori ii stim ,dar pe multi nu-i stim,adica nu-i cunoastem,nu le stim starea ,nici cea fizica nici cea sociala si/sau psihologica.Si atunci ce facem?Daca avem si VREM sa dam milostenie,orice, eu CRED ca bine e : SA DAM.Ca daca dai ,imprumuti lui Dumnezeu...
Stim ca CERSETORIA ,este URICIUNE inintea lui Dumnezeu,pe de o parte.Pe de alta,daca dai ,nu cred ca Dumnezeu v-a socoti asta un lucru rau.Ca cel caruia ii dai merita sau nu ,e mai putin important,zic.Problema e a celui care CERSESTE.Nu tu vei raspunde la judecata ,pt ca el a cersit.El ,cel care nu e in DREPT sa cerseasca ,isi pune siesi CARBUNI APRINSI ,pe cap,daca cerseste cind ar putea munci si ar avea unde si de unde-si cistiga existenta...Daca dai celui ce-ti cere,oricine-ar fi acela,sa dai cu TOATA INIMA,fara parere de rau.Caci numai daca dai cu stringere de inima nu e primit inintea lui Dumnezeu.In numele lui HRISTOs,facem aceasta!Hristos poate fi (este) in fiecare dintre cei de linga noi.si EL,Hristos este ,in oricare dintre "lazarii" pusi,poate anume la poarta casei noastre,la portiera masinii,sau mai stiu eu unde,linga noi si/sau in calea noastra.Eu ,adesea,cind nu miluiesc,pt ca judec(analizez),regret,mai pe urma.Am linga mine,si cersetori care o duc mai bine decit mine,financiar.Ii privesc zilnic,cum "colecteaza" si mai apoi numara bancnote a caror cuantum ar atrage pina si minia unui ascet...si totusi ,crede-ma ,nu-mi doresc nicicum sa fiu in pielea lor...