Intr-adevar,nu exista pe lumea asta un motiv absolut real care sa poata face un parinte sa-si bata copii,copii inoventi si atat de firavi si fara putere de aparare.Insa iti trebuie mare rabdare ca sa-i poti creste cu intelepciune si sa-i inveti cu frumosul,fiindca,din pacate uneori copii se dovedesc a fi,nu ca niste ingeri,ci ca niste vrajmasi,fiindca exista si copii extrem de rai,in fata carora simti ca viata ta ti-a sters urmele bucuriei.Dar si acesti copii sunt asa din anumite motive,din prea multa alintare si atentie acordata inca de la nastere,sau poate chiar din prea multa neintelegere si violenta cu care a fost tratat.Cu siguranta copii vor deveni si mai rai prin violenta,iar caracterul lor va lasa de dorit cand va ajunge la maturitate.
Este foarte greu sa-ti cresti copii,care sunt atat de capriciosi si de incapatinati,cu o exemplara rabdare,si-i mai si altoiesti din cand in cand.
Tocmai am vazut la tv.o emisiune la americani despre o femeie care avea trei copii,micuti toti,si erau extrem de obraznici si de neascultatori,in absolut orice ocazie nu ratau sa distruga ceva sau sa o supere pe mama lor.Astfel ca mama lor,nemaiputand suporta a chemat ajutor calificat in incercarea de-a schimba pe cat posibil comportamentul copiilor ei.Biata femeie,avea depresii si pica intr-un plans profund aproape zilnic,nu mai stia ce sa faca,dar va spun pe buna dreptate ca avea si motive,copii aceia ajungeau pana sa o si bata pe mama lor,erau de nestavilit.Ajunsese femeia sa spuna in lacrimi;"Doamne,cred ca viata este 90% necaz si tristete,si abia 10%bucurie...eu nu mai cred in bucurie!"
Multi o sa judece aceasta situatie in fel si chip,poate,pur si simplu aceasta-i era crucea acelei femei,poate a gresit si ea undeva...sau poate s-a pripit sa faca trei copii,aproape consecutiv(ce-i drept,doi erau gemeni).Un lucru era sigur,nu mai putea face fata realitatii,si micilor ei monstruleti.
Personal,nu cred in educarea copilului cu nuiaua,fiindca urmarindu-l si analizandu-l mai bine constati ca aceasta-l transforma in viceversa,nidecum nu-i amelioreaza caracterul,dar este imposibil sa pretinzi ca poti creste copii fara ca sa-i bati deloc,in nici un fel de situatie.Si eu il mai altoiesc pe-al meu,dar ma gandesc sa o fac doar in cazuri exprese,si pe cat de rar posibil,cu toate ca este si el destul de dificil.Sora mea imi spune ca "copilul meu face cat 5",nazdravan si foarte neinfranat,vrea tot ceea ce vede,cu orice pret si bine-nteles zbiara.Este si obisnuit singurel,sa se joace cu tot ceea ce este al lui,fara ca macar sa-l deranjeze cineva,iar cand se duce la verisoare se simte stapan.Sora mea are trei fetite,si crede ca bataia este rupta din rai,le bate uneori de le rupe(ce urat suna!!!),dar a suportat si un stress suplimentar din partea sotului,si neintelegere,astfel ca nu mai avea rabdare.Acum insa s-a mai redresat si-si controleaza mai mult atitudinile si modaliatatea de crestere a copiilor,si nu-i mai bate,decat cand este inevitabil.
Eu ma uit la puiul meu si ma minunez cat de real si scump este,un pui de omulet,si tare-l iubesc si-l ador,cand este obraznic si-mi vine sa-l lescnesc cateodata,ma gandesc;"Doamne,sunt tare multumita si fericita ca este sanatos!",nimic mai mult nu-si poate dori o mamica,atunci cand este vorba de puilui ei,decat sanatate.Si sunt constienta ca nu merita bataie,bine ca este nazdravan si energic,mai rau era sa nu fie,atunci ceva n-ar fi fost in regula.
Acasa la mine este cumintel in felul lui,eu ma inteleg cat de cat cu baietelul meu,dar cei din jur il considera un rasfatat si razgaiat...dar nu-i decat un copilas de doi anisori.Asa ca trebuie,noi mamicile,sa fim constiente ca puii pe care-i avem sunt cel mai de pret daruri pamantene,si cea mai mare fericire pe care o avem,este sa-i avem sanatosi,restul sunt doar fleacuri...si,poate,uemari ale propriului nostru comportament.
|