Dacă soarele și pământul ar fi sfere egale, atunci băgând luna în joc rezultă de la eclipsa de soare că luna trebuie să fie conținută, chiar tangentă, la conul format din sfera soarelui și un punct ce se află pe sfera pământului.
Dar ce s-ar vedea la eclipsa de soare din diferite puncte de pe sfera pământului simultan?
Păi cum conurile de privire ar avea înălțimi diferite înseamnă că luna nu ar mai fi tangentă la toate conurile ci doar la cel mai mic. Deci pentru privitorii care nu sunt exact sub soare la amiază, s-ar vedea luna mai mică decât soarele deci am avea eclipse când discul lunar ar acoperi incomplet discul soarelui la faza maximă și ar rămâne un inel din soare neacoperit. Asta din pricina că numai la conul cel mai mic luna ar fi exact tangentă. Deci dacă am avea pentru un punct de vizibilitate luna tangentă la conul soare-ochi, atunci pentru celelalte puncte de vizibilitate am avea inele luminoase sau diferențe vizibile, soare mai mic și lună mai mare sau invers.
Și cum așa ceva nu se vede niciodată, nu s-a consemnat niciodată, rezultă clar că sfera soarelui nu e egală în diametru cu sfera pământului.
Deci dacă sfera soarelui nu e mai mare decât sfera pământului și nu e nici egală înseamnă că sfera soarelui e musai mai mică. Iar dacă e mai mică, atunci folosind aceiași logică, rezultă că trebuie să se vadă per ansamblu, pe an, că suma lungimii zilelor e mai mică decât suma lungimii nopților. Lucru fals.
Deci singura concluzie chiar și pentru copiii de țâță este că modelul sferic soare și pământ este fals!!! Deci modelul planetar este o minciună gogonată a științificilor.
Să fiți iubiți.
