[dobrin7m]

"False experienţe ale harului

Astfel de experienţe au toţi cei care cred că prin ei înşişi, prin propriile lor puteri,
împărtăşind diferite eresuri, făcând parte din diferite grupări sau adunări religioase din afara
Bisericii, pot să ia harul Sfântului Duh. Întrunindu-se, unii ca aceştia au ca şi conducător un
nou „profet", şi cred că primesc harul Duhului Sfânt.
În 1966 s-a întâmplat să mă găsesc în America la o adunare a penticostalilor. „Biserica" lor
era ca o clasă de şcoală. Mai întâi a început o orgă electronică să cânte o muzică asemănătoare
celei ţigăneşti, care, pe măsură ce trecea timpul, devenea tot mai agitată, tot mai iritantă, astfel
încât să producă exaltare. După ce s-a terminat muzica a început predicatorul. Şi acesta a
început încet, şi pe măsură ce vorbea striga tot mai tare. La sfârşit a produs şi el o atmosferă
de iritare. Iar atunci toţi cei de faţă au fost cuprinşi de o isterie colectivă începând să strige, să
se scoale în picioare, să ridice mâinile şi să scoată strigăte nearticulate. Am simţit atunci că
acolo nu sufla Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, Care e Duh al păcii şi nu al tulburării şi al
exaltării. Duhul lui Dumnezeu nu vine prin mijloace psihologice, parapsihologice (meditaţie,
concentrare pe ceakre, meditaţie pe culori etc.) sau prin vreo tehnică respiratorie oarecare (gen
yoga). M-am întristat, desigur, pentru acei copii care erau acolo împreună cu părinţii lor, şi
pentru psihoza colectivă care-i cuprinsese pe toţi. Astfel de situaţii în care anumite stări
emotive sunt considerate ca „lucrări" ale harului şi ca o dovadă a prezenţei Duhului Sfânt pot
fi numite, fără nici o ezitare, înşelăciuni diavoleşti."
Din cartea "Scrieri athonite pe teme contemporane"