[dobrin7m]

"Astfel de experienţe psihologice produse prin diferite maşinaţiuni şi tehnici sunt considerate
de către eretici ca roade ale Duhului Sfânt. Dar experienţele care apar în adunările ereticilor
nu sunt doar psihologice, ci uneori ele sunt chiar demonice. Diavolul exploatează strădaniile
şi căutarea unor astfel de experienţe de către diferiţi oameni şi le dă anumite semne care nu
sunt de la Dumnezeu, ci ale lui, diabolice. Aceşti oameni însă nu pricep că se află în ghearele
diavolului. Ei cred că semnele respective sunt cereşti şi de la Duhul Sfânt. Pe deasupra,
diavolul le mai dă şi anumite profeţii, aşa cum o face în cazul mediumurilor (astfel de
mediumuri sunt folosite în şedinţele de spiritism de către anumiţi fachiri-vraci, pentru a pune
diagnostic şi tratament etc., situaţii în care, de fapt, mediumul este un vehicul prin care
diavolul vorbeşte, înşelându-i pe creduli). Domnul însă ne-a avertizat dinainte că „se vor ridica hristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni" (Mt. 24,
24). Nu numai că vor face minuni, ci chiar minuni mari şi semne înfricoşătoare.
Tot aşa şi antihristul, când va veni, nu va face lucruri rele. Va face binefaceri, vindecări
miraculoase de bolnavi şi alte lucruri minunate pentru a subjuga conştiinţa oamenilor şi pentru
a-i duce în rătăcire, dacă este cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi, astfel încât să-l considere pe el
drept mântuitor şi să-l urmeze.
Din aceste motive trebuie să avem grijă. Nu oricine face semne sau profeţeşte este de la
Dumnezeu. După cum iarăşi ne-a spus Domnul: „Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: Doamne,
Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în
numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut
pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea" (Mt. 7,22-23). Am cunoscut tineri
care făcuseră parte din diferite grupări sectare de tip penticostal şi care, după întoarcerea lor la
Biserica Ortodoxă, au mărturisit că diferitele experienţe pe care le-au avut atunci când făceau
parte din aceste secte erau demonice. Un fost penticostal mărturisea, de exemplu, că la
adunările lor, când profeţea un aşa zis profet, el simţea o tulburare demonică şi când încerca
să zică rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul", începea să
lucreze harisma „glosolaliei" care-l împiedica să mai rostească rugăciunea. Ne putem da
seama - aşa cum a facut-o şi fostul penticostal - că aceste „harisme" sunt expresia încuibării
diavolului în fraţii penticostali. Dumnezeu să-i miluiască, ca să scape din rătăcirea aceasta."
Din cartea " Scrieri athonite pe teme contemporane"