"Bunul smereniei e greu de castigat. Aceasta fiindca e aducator de inaltare si iubit de Dumnezeu si pierzator aproape al tuturor relelor urate de Dumnezeu si aflatoare in noi.
Vei afla usor intr-un om lucrarile partiale ale altor multe virtuti. Dar cautand in el mireasma smereniei, anevoie o vei gasi. De aceea, trebuie multa trezvie pentru a dobandi bunul acesta.
Scriptura zice ca diavolul e necurat, fiindca a lepadat de la inceput acest bun al smeritei cugetari si a iubit mandria. De aceea e si numit duh necurat in toate Scripturile. Caci ce necuratie trupeasca poate sa-si adune cel ce este cu totul necorporal, netrupesc, neasezat inr-un loc, ca sa i se zica, din aceasta lature, necurat?
Este vadit ca din pricina mandriei a fost numit necurat, deoarece din inger curat si luminos, s-a aratat pe urma spurcat. Caci necurat este inaintea Dommnului tot cel ce se inalta cu inima. Fiindca primul pacat este mandria" (Isihie Sinaitul, Cuvant despre trezvie si virtute, in Filocalia IV).
|