Citat:
În prealabil postat de Sara I
Si orice alta fantana am sapa, este inselatoare si ne va tine morti de sete in desertul arid al lumii acesteia, cu invaturile ei mincinoase....
Isus Hristos, Dumnezeul Intrupat, care a trait printre noi, si astazi sta in cer de-a dreapta Tatalui, rugandu-se pentru noi, si care in aceste zile de sfarsit ne calauzeste prin Duhul Sfant...ne este Painea...si Vinul...si Apa vie...si Invierea noastra...si iertarea pacatelor noastre, si trairea noastra in prezent....si spalarea constiintei noastre prin marturisirea pacatelor...si Poarta de intrare in Imparatia Cerurilor...si Intelepciunea noastra...si..Adevarul nostru...si..moartea noastra....si invierea noastra...si..pricina noastra de lauda.... si capacitatea noastra de-a ne iubi unii pe altii..de-a ne ierta unii pe altii...si...in El avem facuta tangibila, reala, manifesta....iubirea..dragostea...acceptarea...dor ul...Tatalui nostru fata de noi...
si orice cantec de sirena suna fals in urechile noastre....si orice chemare straina ne face sa ne cuibarim si mai tare langa El...sa ne ascundem si mai bine sub aripile Lui...
El ne este de-ajuns...Nu ne trebuie altceva decat Hristosul...ne este destul....si ne este totul...
|
Traia demult tare in pustie un avva ce ajunsese la smerita intelepciune. Si intr-o zi vine la el un tanar dornic sa cunoasca adevarul. Avva ii spune ca inainte sa inteleaga adevarul tanarul trebuie sa bea apa de la o fantina parasita ce se gasea la cativa kilometrii departare. Tanarului ii placu glasul bland si domol al batranului avva si spuse ca va face ceea ce ii spusese acesta. Isi lua merinde si pleca la drum dar cum ajunse la fantana si-a dat seama ca facuse o greseala. Fantana era foarte adanca si el nu avea la el nici funie si nici ceva de scos apa. Cum statea el si se gandea ce sa faca numai ce vede venind un calugar ce purta pe spate o legatura de vreascuri legate cu o sfoara. Atunci tanarul se lumina. Se duse la acel calugar si ii propuse sa-i duca el legatura de vrescuri iar calugarul sa-l rasplateasca doar cu aceea sfoara. Zis si facut. Se intoarse din nou la fantana dar tot degeaba: sfoara era mult prea scurta. Dar cum se intrista el iata ca mai apare un calugar, la fel, cu o legatura de vreascuri pe umeri. Tanarul nostru nu sta pe ganduri, ajuta calugarul si obtine alta bucata de sfoara pe care o lega de prima. Insa nici acum nu era de ajuns. Nu apuca sa se intristeze din nou ca, iaca, alt calugar apare cu alta legatura pe spate. Proceda la fel si mai facu rost de inca o bucata de sfoara. Le lega pe toate, apoi isi scoase clopul din cap si-l prinse la funia gata obtinuta. Nu mai trebui decat sa gaseasca o piatra si sa o puna in clop ca sa sa fie mai greu si sa se scufunde in apa. In sfarsit, se bucura tanarul, acum o sa bea din apa si apoi o sa inteleaga adevarul, doar asa ii spusese batranul. Reusi, intr-adevar, sa ajunga la apa, scosese un clop bun de apa rece si limpede, o bau cu nesat si astepta apoi sa ... vina adevarul. Dar nu veni niciun adevar. Mai statu el asa, tot mai abatut, si mai abatut, dar ... adevarul tot nu venea. La un moment dat, atipise intre timp, i se paru ca se apropie o persoana ... miji ochii si, intr-adevar, in departare era cineva care se apropia de fantana. Si in timp ce aceea persoana se apropia, tanarul nostru, care desi inca nu o vedea bine, era tot mai sigur ca aceea persoana era ... batranul. Ba chiar mai mult decat atat, acum era sigur ca era batranul dar era sigur si ca acei calugari cu legaturile pe spate n-au fost altii decat tot batranul deghizat. Da, sigur ca da, cum de nu-si daduse seama atunci ca acei calugari erau de fapt ... batranul avva. Batranul ajunse langa tanar si-l intreba daca a inteles ... adevarul. Tanarul se uita nedumerit la batran si-i raspunse ca in afara ca l-a recunoscut pe el in cei trei calugaruri cu legaturile lor, alt adevar n-a venit si nici n-a inteles. Atunci batranul zambi si spuse domol: - pai, fiule, acesta era adevarul pe care trebuia sa-l intelegi, ca Adevarul e o Persoana! Cum ai reusit sa-l afli? Prin iubire si facand faptele iubirii. Acum nu-ti mai ramane decat sa cauti aceea Persoana, iar calauza sa-ti fie Iubirea, iubirea de aproapele.
Har, smerenie si jertfa de sine.