[Sara I]

Smerenia...cum a scris aici cineva...e pasaportul de intrare in Imparatia Cerurilor..or..Scripturile ne spun ca in Imparatia Cerurilor intram prin multe necazuri....e uitare de sine...lepadare de sine...nu cred ca se poate dobandi de puterea noastra, cred ca este dar si har al Duhului Sfant in om...este deschiderea ochilor..in Duh si Adevar..este intelegerea si diferentierea intre ce este de pret si ce este fara pret din toate cate sunt in noi si in afara noastra....este singurul inceput bun...si singura stare in care cineva Ii poate urma Mantuitorului...in Adevar...si nu intr-o forma de evlavie...este constientizarea...dureroasa....la inceput...izbavitoare...mai apoi...a faptului "caci fara Mine nu puteti face nimic"(Ev.Ioan 15:5)...este pierdere...a multe pe care le-ai iubit sau cinstit in viata asta..si nu meritau iubite si cinstite...dar nu ai stiut...a multe cu care te-ai identificat..dar de fapt nu te reprezinta...este adevaratul abandon...in Hristos Isus...este pierderea a tot ce ai crezut ca ai..ca esti...ca poti..ca stii..in lumea asta...ca sa te poti regasi in Hristos...ca cine esti...in Adevar...e...iesirea din iad...e scaparea din jugul iluziilor...si al lumii..si..al tatalui minciunii...e izbavirea de comparatii...cu aproapele tau...indiferent de domeniu...e izbavirea pana si de masurarea ta...cum ajusese ap. Pavel.."nici eu insumi nu ma mai judec pe mine...cel ce ma judeca este Domnul"..e izbavirea de-a demonstra ceva...oricui...izbavire de-a te apara pe tine..avutul tau...demnitatea ta...reputatia ta...izbavire de performanta...de-a face lucruri sa te placa altii...sa te aprobe...sa te accepte...caci Il cunosti pe Acela...care te iubeste si te accepta...neconditionat....e intrarea in Viata...adevarata viata...pe care Hristos a cumparat-o pentru noi cu pretul Vietii Lui...e...starea de inocenta...de neprihanire...in care un om se poate bucura...cu adevarat...e..capacitatea de-a iubi...de-a ierta...de-a crede...de-a spera...de-a te ruga...de-a multumi lui Dumnezeu pentru toate..de-a avea recunostinta...fata de El...incat ai vrea mii si milioane de vieti doar sa-I poti slavi bunatatea...si mila...si dragostea...si intelepciunea....e capacitatea de-a te minuna de aproapele tau...de-ai multumi lui Dumnezeu ca l-a creat...e a te vedea pe tine prin ochii Lui....si de-a spune.."te laud Doamne..ca m-ai creat pe mine..o faptura atat de minunata" despatimit....de-a vedea ca toate sunt bune...capacitatea de-a vedea dincolo de aparente..de-a vedea frumusetea...creatiei Lui Dumnezeu..."abia am timp sa ma mir ca exist...dar ma bucur intotdeauna ca sunt"...de-a te putea uita in trecutul tau si de-a vedea ca toate prin cate ai facut au un sens..au un rost...si la locul lor...si sunt asa cum trebuie sa fie...si..ca lucrurile sunt carmuite perfect...fara gres...de Domnul si Stapanul si Facatorul tuturor...este odihna....adevarata odihna a inimii...a mintii...a fiintei intregi...in care un om intra doar prin incredere in Dumnezeu...in pronia Sa...in harul Sau...este...singura...si adevarata...si sfanta...libertate..

Dic cate am dorit vreodata in viata asta..am ajuns...in acest moment...sa-mi doresc un singur lucru...adevarata smerenie...pe care Hristos Domnul ne cheama...sa o invatam de la El..caci simt ca fara ea...ori de ce as avea parte in viata asta...s-ar face scrum si fum in mainile mele...