E o falsa problema.
Cel mai simplu Dumnezeu este cel personal, chiar si cei ne-crestini sunt personali, chiar si cei care nu sunt umani, tot personali sunt, chiar si crestinii nepracticanti tot intr-un Dumnezeu personal cred cand simt efectiv nevoia sa le rezolve o problema (desi in restul timpului s-ar putea sa-l comute pe modul impersonal cum ati observat pe blog), chestia asta tine de legile empatiei.
De asta pana si Budhistii si cei care au un Dumnezeu practic impersonal, cvasi-exclusiv dedicat celor care iubesc esentele filosofice tari, tot au facut ceva pentru a oferi un personaj uman ca obiect de inchinare, de asta budhistii desi n-au un dumnezeu personal si se presupune ca cei care au atins Nirvana au depasit sfera personalului, tot li s-au ridicat umane statui si sunt prezentati ca avand legatura cu lumea asta - desi e un statut incompatibil cu realizarile spirituale care le sunt atribuite.
|