[sophia]

Eu sunt de acord cu dorinta de a avea o nunta cu adevarat crestina, dar imi pun unele intrebari legate de realizarea ei astazi si mai ales la oras, ca sa nu mai vorbim de o nunta in diaspora.

1. Ca sa poti participa inainte la Sf.Liturghie si sa te impartasesti, trebuie sa fie nunta in zi liturgica si sa fii devreme de dimineata la biserica.
a. Si atunci ma intreb cum faci cu aranjatul (mireasa are o multime de pregatiri de facut dimineata).
b. Cum faci cu mancatul? Stai o zi intreaga fara pic de apa si mancare, pana cand ajungi la restaurant. In zi de emotii si daca este si vreme calda, pica mireasa (si chiar si mirele) literalmente in biserica.
c. Stau mirii, nasii, invitatii toti de dimineata la Sf. Liturghie? Adica inseamna: 3-4 ore minimum de stat in biserica in tinuta (cu cravate, voaluri, alte harnasamente, incaltari etc.), machiati, nemancati, nebauti (apa, suc, ceai, etc. ca nici asta nu ai la biserica), transpira, emotii, etc.


2. Cand are loc cununia civila?
Inainte vreme se facea sambata cununia la "sfat". Apoi dupa amiaza se facea la biserica si seara nunta.
Pe urma s-a mers: civila sambata, in biserica duminica.
Sunt oameni care fac nunta dupa luni sau ani dupa cununia civila.
Cei mai profund religiosi nu lasa distanta.
Se cununa la sfat, se duc acasa (fiecare la parintii lui) si apoi a doua zi cel tarziu se face nunta la biserica.
Si in mod normal dupa nunta de la biserica, ei sunt soti si in fata lui Dumnezeu si se duc impreuna la domiciliul conjugal.

Acum voi considerati ca nici atunci (dupa cununia in biserica) mirii nu sunt soti in fata lui Dumnezeu si trebuie sa se duca sa stea tot singuri.

Totusi explicati-mi si mie cum se planuieste o nunta in care sa fie : cununia civila, impartasit, Sf.Liturghie, cununie in biserica, petrecere etc.

Nu stiu cum este la tara. Stiu numai ca mireasa o data plecata de acasa, isi ia ziua buna de la mama, de la tata si nu se mai intoarce. Se duce la sotul ei acasa.

La tara sunt datini si obiceiuri, din care unele totusi isi au radacian tot in credinta (naframa, fata mare, nasii si etc.).

Si da, asa cum spunea si glykys - cand te-ai impartasit, in mod normal nu mai ai voie sa atingi pe nimeni (cu buzele).

Sigur, se spune de obicei ca nunta nu este un eveniment pentru miri, ci pentru ceilalti (familie, prieteni, invitati).

In conditiile descrise aici, nunta ajunge sa fie o spaima si un chin pentru miri.
Si ajung sa nici sa nu si-o mai doreasca. Si poate nici ceilalti (nasi, parinti), stiind ce ii asteapta.

Asa ca va rog sa-mi explicati si mie cum se planuieste nunta in viziunea voastra, (raspunzand la intrebarile mele) si cand anume se considera mirii casatoriti in fata lui Dumnezeu?

Mai am de raspuns la problema cu toaleta miresei (de ce nu si a mirelui si a nasilor) si petrecerea.

1. Cum ar trebui sa se imbrace/aranjeze acestia? Exista reguli scrise undeva in cartile bisericesti?
Exista scris undeva despre nunta si miri, in general? Cand, cum, etc.

2. La Caana Galileii a fost petrecere, s-a baut vin, s-a dansat. Si a fost si Iisus cu Maica sa acolo. Nunta este o bucurie, o descatusare (mirii sunt slobozi sa fie impreuna, fara pacat, sa se iubeasca, sa faca prunci).

Parerea mea acum este sa ramanem in anumite limite in toate: si tinuta, si organizare, si petrecere. Sa lasam mirilor si iubirii ce este a lor. Ei sunt ocrotiti de Dumnezeu. Insasi faptul ca au ajuns acolo, in fata Sa, in biserica, este tot cu Voia si ajutorul Sau.
Venim noi, oamenii, acum si despartim si ne facem mai mari ca El.

Pentru unii pare usor de spus totul. Dar pentru cei cuminti, care s-au pastrat amar de vreme curati si ei stiu ce viata duc, sa le mai pui bariere si legi inca si in ziua nuntii si dupa si toata viata ("vezi, sa nu te duci cu sotia/sotul ca este mare pacat si desfranare") este cumplit.

Casatoria este casatorie, nunta, nunta si manastirea manastire. Dumnezeu este peste tot si toate. Nu este adevarat ca unii sunt sfinti de-a pururi si ceilalti pacatosi de-a pururi, numai pentru modul de viata pe care si l-au ales.