[Sara I]

Umanismul...omul fiind masura tuturor lucrurilor..."evolutia" lui...starea lui de bine.."daca un lucru iti cade bine/iti suna bine...fa-l"..."nu traiesti decat odata"...fa ce poti sa fii fericit...ba chiar...cauta-ti si o spiritualitate...ca tot e cool...si se poarta...important e sa fii fericit...sa-ti cada bine...sa fii trendy..ca doar tu esti in centru vietii tale...la carma vietii tale...dar orice faci in viata ta privata...ai grija...cand iesi/vorbesti..in public...sa-ti pui masca aferenta...ca doar...tu esti propriul tau dumnezeu...si tu esti etalonul...si masura...da....sa sa stii ce se poarta...sa fii agreabil...sa fii om de lume..si restul variatiunilor pe aceeasi tema.....ca tu esti masura lucrurilor...cam asa inteleg eu umanismul, si imi pare inradacinat...intr-un ..cum fac frate, serpii..ah...un sasait na...destul de vechi.

Crestinismul...are la baza pe Isus Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu. Afirmatiile lui Dumnezeu. Etalonul este El...si orice zice El..si asta e masura tuturor lucrurilor.
Un crestin stie daca un lucru e bun sau rau, corect sau gresit...de acceptat sau de lepadat...nu pentru ca ii cade bine...sau altii au facut-o...sau toata lumea zice...sau toata lumea face...ci pe afirmatiile lui Isus Hristos...pe liniile directive pe care El le-a lasat ucenicilor..si prin lamurirea , insurirea...si trairea lor...prin harul Duhului Sfant.

Dragostea umanista...e ceva de genul...te iubesc asa de mult...si vreau sa-ti fie bine...si fara tine nu pot...si io pe tine nu te las...si daca tu te duci in curvie...vin si eu acolo...si daca tu te droghezi...vin si eu acolo...doar te iubesc...si hollywood..si vorbe goale si siropoase...si...Doamne...atatea asteptari gresite...care inevitabil vor fi inselate. Dragostea umanista e condescenta, dispretuitoare...iti zambeste dulce..iti spune ce vrei tu sa auzi...ghidila urechile tale..si in secunda in care ai intors capul te barfeste..si nu te vede niciodata pe tine...cum ar putea un orb sa vada...ci vede ce poate obtine de pe urma ta...se bucura de caderea si esecul tau...caci ea traieste judecandu-te si comparandu-se cu tine...si caderea ta o faca sa se simta pe ea mai bine...mai "sfanta"...mai "buna"

Dragostea crestina...cand se uita la tine..te vede pe tine...dincolo de orice masca...si sub ochii ei ti se prabusesc toate constructiile...mentale sau nu...zidite pe nisipuri miscatoare...Dragostea crestina stie cine esti....si ce poti...si ce nu poti...nu-si va bate joc de tine...nu te va minti niciodata...te va confrunta in pacatele tale...dar iti va acoperi greselile de ochi straini...Iti va ramane intotdeauna credincioasa...si va sta langa tine..si in bucurii...si in necazuri...nu te va vinde niciodata...va crede in tine cand tu nu mai ai absolut nici un motiv..va spera pentru tine cand tu nu mai stii...se va ruga pentru tine sa nu se piarda credinta ta...stiind dinainte ca tu ai s-o lepezi...caci spera si ca te vei intoarce la ea...chiar daca plangand cu amar...

Dragostea crestina nu e "flower-power"...nu e "peace -man"..nu e ..."take it easy".

Dragostea crestina nu e codependenta....nu e atasament..nu e politete...nu e mieroasa la modul gretos...nu e...nevolnica...si neputincioasa...nu e amabilitate draguta....dragostea crestina....poate taia in carne vie...poate fi...foc mistuitor...poate fi.."sabie cu doua taisuri"...Dragostea crestina...poate sa urasca...de exemplu...uraste pacatul....uraste invataturile si prorociile mincinoase despre Dumnezeu....uraste raul.....uraste trufia...uraste minciuna...uraste lepadarea de credinta...uraste lucrarile diavolului...etc...si le uraste pe toate acestea...pentru ca numai ea...Dragostea Crestina...poate iubi omul in adevar...si cand iubesti pe cineva cu adevarat...te vei mania si vei uri..ceea ce poate sa il distruga pe cel iubit de tine.

Ca Dragostea sa fie reala...ea trebuie sa fie in Adevar...or Adevarul este Hristos...afirmatiile lui...
Dragostea umanista...nu are busola...si a pierdut nordul...si...i se pare ca iubeste....

Si totusi...un crestin are porunca sa iubeasca..sa-L iubeasca pe Dumnezeu..sa-si iubeasca fratii...pe copiii lui Dumnezeu...si cum stie daca ii iubeste sau nu? Cum stiu eu daca iubirea mea e reala(adica..crestina:-)...sau umanista...?
Uite asa :

"Oricine crede ca Isus este Hristosul, este nascut din Dumnezeu; si oricine iubeste pe Celce L-a nascut, iubeste si pe cel nascut din El.
Cunoastem ca iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea ca iubim pe Dumnezeu si pazim poruncile Lui.
Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sint grele;
pentruca oricine este nascut din Dumnezeu, biruieste lumea; si ceeace cistiga biruinta asupra lumii, este credinta noastra." I Ioan(5:1-4)

Sa ma iertati...si Doamne-ajuta !