[ioanna]

o mica observatie si va las sa continuati, discutia e interesanta :) Suportul substantial al fiintelor necorporale nu poate fi descris decat prin simboluri, iar aceste simboluri pot fi si antropomorfe, nu? Moise si Pavel puteau sa se refere la omul apartinand lumii angelice (informale), ca avand infatisare omeneasca, asa cum s-au referit la el apartinand lumii formale. Zeii olimpieni, ce apartineau lumii informale, nu erau descrisi de grecii antici intr-o maniera antropomorfa? Noi reprezentam ingerii, deci tot fiinte ipostatice necorporale ce apartin lumii informale tot prin simboluri. Nu stiu ce spune Razvan Codrescu, insa pentru mine “tuncile din piele” reprezinta natura supraadaugata a omului, viata animalica, care introduce in fiinta “chipului” pasiuni ce se opun structurii “chipului” (sufletului) ca vocatie spre libertate. Daca omului a fost creat “dupa chipul si asemanarea noastra”, inseamna ca omul a apartinut lumii angelice (informale), avand un trup necorporal, prin caderea in pacat a ajuns in lumea formala (trup corporal), instinctele s-au prefacut in patimi si au introdus constrangeri in natura sa , imbracandu-l in adevarate „tunici de piele”. Pana in momentul caderii, Adam avea o stare paradisiaca, insa nu lipsita de constiinta (el se ingrijea de gradina, avea ratiune), doar asta ar fi insemnat delir etnobotanic, indiferenta totala. Decat un asemenea paradis narcotic, prefer purgatoriul catolic :) Deci teoretic, daca ar fi fost corporal se putea vedea si inainte de cadere, avea constiinta, insa el s-a rusinat dupa "cadere", cand si-a vazut corporalitatea. Inainte se misca liber prin spatiul edenic, dupa cadere a devenit incatusat in trup si a devenit constient de binele si raul in lumea formala. Eu asa percep episodul biblic al caderii,ce are si un sens alegoric, Adam a cazut (a trecut) din lumea informala(angelica) in lumea formala. Nu spun insa ca e un adevar absolut.