"Nu exista nimic mai silnic decat o constiinta care te acuza si nimic mai indraznet decat o constiinta care te apara". Sfantul Maxim Marturisitorul
Și nu este nimic mai trist decât neputința în fața ei mai ales când ea vine dintr-o frică superstițioasă de idoli ca nu cumva să fii scocotit ridicool, și așa te viclenește pentru celebritate, furându-ți claritatea chinuindu-te în deșert cu lingușeli îngrijorate căci vrea să-ți ofere mereu câte ceva de neimaginat, pe regina baalului, pe frumosa și luxurianta îndrăzneață, care pare că ți se potrivește ție perfect. Și tu crezi și te păcălești ușor amăgindu-te că asta e conștiința, asta care te apără din superstiție pe tine, că îți apără xenofobia, și te mituie cu semnale de alarmă trase la fix. Aia-i sirena bă boule, ăla-i sfințișorul rătăcitor, e codița de iepure, e limbuța șarpelui, e zgârcenia și lăcomia care face apel le cruzimea ta măgulindu-te cu supremația și onoarea triumfului iluziei... ca să crezi că e drept să te socotești apoi victimă nedreptățită cerând răzbunare sau răzgândeală usturătoare... E cacealmaua banilor investiți în arta seductivității. E moda jegxy a celui ce-și caută prospături pe potriva organelor... altora înnebunindu-se de jelozie și semeție în răutăți și desfătări. Nu e iubirea ci curvia. E omul ce-și caută topor ca să ascută craca pe care și-o taie de sub picioare.
Adevărata conștiință nu uită niciodată deci nu are cum trage ea semnale de alarmă din glasuri de sirenă!
Adevărata conștiință te învață să fii capabil să mori de foame pentru a avea altul ce mânca pe săturate... ea nu se supără niciodată și nu așteaptă nimic în schimb. E glasul Domnului care tace cuminte în inima omului suspinând spre cer cu dor. Nu se poate auzi deslușit decât de femeia de serviciu, de gunoier și de hornar. Nici călugărele nu o aude deslușit decât mult prea târziu pentru el. În schimb o aud din belșug
fiii pădurii.
Nu știu, poate mă înșel.