Și
uite cum cer sărmanii copii, întreabă
și ei ceva din
conștiință, pun o singură
întrebare ca un
reproș...
justificat... despre
viața lor.
Dar după
ploaie, și după
vântul pădurii, vine și
primăvara... după
ploaia cea
amară... căci sigur trebuie să vie și
răspunsul apoi... vine și
răspunsul.
Nu-i bai, dacă numai atâta
știe omul, și ce nu mai poate omul, poate Domnul,
fericirea...
...și după fericire, apoi iar
ploi tardive...
ploi tardive... că omul pădurii e și el
om.
Dar v-am zis
eu, că vine și
soarele după
ploaie...
vine.
Așa că... asta
este... durerea
mea... cea
dulce.
Deci
cine ești tu?..
Românio dragă... de
12 ani.