Nu vă mai poticniți atâta fiind zăbavnici la inimă în a crede pe tpoți proorocii!.. Pe sf. Maria Magdalena de ce nu o crezuseră? Oare nu i s-au arătat îngerii? Nu i s-a descoperit și ei Domnul? N-are oare putere Domnul să curețe pământul acesta bun, târât în atâtea păcate și prăpăstii de locuitorii lui? Că mulți suntem scrântiți... și dăm vina într-una pe alții.
Despre România e vorba și astea sunt zilele sfârșitului. Însă când va veni ziua aceea aprinsă pe nepregătite, pentru unii va fi prea târziu iar pentru alții va fi ziua izbăvirii. Deci credeți toate și faceți ce credeți de cuviință, că voi știți mai bine.
Dar au vorbeam de
ochii ei și că a venit primăvara peste
Românika și consTATAm că
ochii mei la ea vin, ca să mă-nchin, la România Domnului... și apoi, firește, să
sărbătorim.
Și să toooot
sărbătorim mereu, apoi cu
demnitate și cu mult RUM... exact
așa... ca
muntele pentru floarea lui de
colț.