Citat:
|
În prealabil postat de costel
Juramantul este definit ca fiind invocarea lui Dumnezeu sau a unei persoane sfinte sau a unui lucru sfant pentru confirmarea sau intarirea adevarului unei anumite afirmatii sau a sinceritatii unei anumite promisiuni.
Georgios Mantzaridis spune:"In Vechiul Testament nu exista interzicere absoluta a juramantului, fara numai a aceluia facut in numele dumnezeilor falsi. Juramantul este folosit de oameni sau de Dumnezeu insusi fata de oameni, din cauza minciunii care predomina in relatiile sociale ale oamenilor si din pricina necredintei sau a impietririi pe care acestia le dovedesc in relatiile lor cu Dumnezeu. Este cunoscut si aceea ca in vremurile ce au urmat, indeosebi in vremea lui Hristos, in societatea israelita juramantul capatase o asemenea amploare si formularea lui o asemenea multitudine de forme, incat in privinta lui se dezvoltase o intreaga cazuistica.
In Noul Testament, insa, si in traditia bisericeasca jura*mantul este tratat in mod diferit. Hristos, spre deosebire de legea Vechiului Testament si de practica iudeilor, interzice cu desavarsire folosirea juramantului: "Eu insa va spun voua sa nu va jurati nicidecum". Mai mult, precizeaza ca juramant nu este doar invocarea numelui lui Dumnezeu, ci si invocarea oricarui alt nume sau lucru sfant, ceresc sau pamantesc. Aceste cuvinte ale lui Hristos nu au doar sens negativ, ci si pozitiv. Nu doar ca interzic juramantul, dar si desfiinteaza minciuna. Juramantul este de prisos cand pe buzele oamenilor da-ul este da si nu-ul este nu."
|
juramantul nu este pentru cel din fata nostra, ci pentru ca noi sa stim unde sa ne oprim.
notiunea de juramant a fost determinata de nesinceritatea din noi.
Iertati-ma!
Doamne ajuta!
spatarus_2