[neica_nimeni_altul]

Aşa că vom părăsi ispita duelurilor de mai sus şi să căutăm mai bine o aşezare pe temelii mai solide şi ziditoare. Nu degeaba ni se mai spune pe alocuri „fundamentalişti ortodocşi”…

Deci să reluăm: „Pseudo-ştiinţa şi teologia ortodoxă”.
Voltaire era plin de duhuri antihristice, dar ceva tot a zis bine: „Domnilor, să ne definim termenii”.

Ce este aceea „pseudo-ştiinţă” - dar mai întâi ce este „ştiinţa”?

În lumea virtuală a ajuns aproape un loc comun invocarea sursei wikipedia. Lăsând la o parte caracterul discutabil al acesteia, să ne supunem acestei convenţii.

Deci:
Ştiinţa (din lat. scientia = cunoaştere) se poate referi la:
• Investigarea sau studiul naturii prin observaţie şi raţionament
• Suma tuturor cunoştinţelor acumulate în urma acestei cercetări
• Matematica, studiile cantităţilor şi ordinilor, sunt denumite deseori ştiinţă sau ştiinţe, însă rezultatele cercetării matematice, cunoscute ca teoreme, sunt obţinute din derivaţii logice care presupun mai degrabă sisteme axiomatice decât o combinaţie între observaţie şi raţionament. Multe metode matematice au o utilitate fundamentală în ştiinţele empirice, ale căror fructe sunt ipotezele şi teoriile. Majoritatea oamenilor de ştiinţă consideră că investigaţia ştiinţifică este cea care corespunde metodei ştiinţifice, un proces al cărui scop este evaluarea cunoştinţelor empirice. În sens mai larg, cuvântul ştiinţă deseori descrie orice domeniu de studiu sistematic sau cunoştinţele căpătate în urma acestui studiu. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Ştiinţă)

Iar pseudo-ştiinţa:
Pseudoştiinţa constă dintr-un anumit volum de cunoştinţe, metodologii şi/sau practici care încearcă în mod eronat, deliberat sau prin ignoranţă, să treacă drept ştiinţifice. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Pseudoştiinţă)

Dar, iată că definirea pune serioase probleme:
„Graniţele dintre pseudoştiinţă, protoştiinţă şi ştiinţa reală sunt deseori neclare pentru un nespecialist, uneori chiar şi pentru experţi"

Dacă afirmaţiile unei pseudoştiinţe date pot fi testate experimental e posibil ca ea să fie ştiinţă reală, oricât de ciudate, uluitoare sau neintuitive ar fi. Dacă însă nu pot fi testate, probabil e o pseudoştiinţă. Dacă afirmaţiile sunt inconsistente cu rezultatele experimentale existente sau cu teoriile considerate valide se prezumă de obicei că e o pseudoştiinţă.

Reciproc, dacă afirmaţiile unei "ştiinţe" nu pot fi testate experimental e posibil să nu fie de fapt o ştiinţă reală, oricât de evidentă sau intuitivă pare.

În asemenea circumstanţe poate fi dificil de distins care dintre cele două (ştiinţa sau pseudoştiinţa) este cea validă.