Văd că iar vorbesc singur la lună, și e pustiu... doar îngerașul mai e, cel ce-mi ține de urât și numai el mă mai bine dispune, însă la cotitură, dracul stă de 6 ca să-i cad în capcană, că e mare... căpcăun și bea conjack numai de 6 stele, până ce eu mă rog.
Așa că, mai bine să lăsăm gLumea cu ale ei și noi să ne întoarcem zgribuliți la
oile noastre... cele drăgălașe, pe care
le-am băut.
Nu vă fie frică mereu de criză și baubau... că până la urmă vine și
Lumința de la capătul tunelului...
oranj, vorba lui
Nikita, printre noduri și semne, și apoi de
frunzele negre... cineva tot o să aibă
milă!? Nu?