Dupa atata timp, ma bucur ca am infiintat acest topic, s-au descoperit multe lucruri.
Dar mai e o nelamurire care nu-mi da pace : sa traiesti casatorit (cununat) cu o persoana pe care n-o iubesti, asta nu e pacat? Oare n-ar trebui sa ne gandim mult si bine daca el/ea e alesul, jumatatea sau acea persoana care Domnul Iisus a zis ca va deveni una cu tine? Daca acea persoana cu care ne unim, il va urma si ea pe Cristos impreuna cu noi, sau din contra, va trage in directia opusa? Cati dintre oamenii care se cununa in biserica stiu ca trebuie sa-L urmeze si chiar sunt hotarati sa mearga pe aceasta cale? Daca ai ascultat o porunca a Lui si anume faptul ca te-ai cununat, crezi ca e de ajuns ca sa te mantuiesti?
Si daca totusi ai facut o alegere care s-a dovedit a fi gresita, si anume te-ai cununat cu o persoana care in timp s-a dovedit a nu fi credincioasa, neurmand poruncile Domnului de nici un fel, credeti ca El te va condamna daca te desparti de acea persoana? Nu El a zis ca cine nu-L va urma nu e vrednic de El? (fac aceasta paranteza gandindu-ma la drama acelor persoane de aici care traiesc o casnicie nefericita cu persoane necredincioase)
Nu spun toate astea ca sa iau apararea concubinajului, caci m-am convins ca are si el o multitudine de neajunsuri, majore, as putea spune.
Desi, totusi cred ca pana la urma e vorba de respectul de sine al fiecaruia in impunerea punctelor de vedere proprii, adica nu conteaza daca esti in concubinaj, casnicie sau liber, afirmarea ideilor si punerea lor in practica nu ar trebui sa fie conditionata de statusul marital.
Nu stiu ce scrie in "Leviticul" despre "juruinta " femeilor ( cum ca femeia este "eliberata" de obligatiile pe care si le asuma daca tatal sau sotul ei nu ii permite sa faca acel lucru) mai este inca valabil in vreo societate civilizata, atat in fata oamenilor cat si in fata lui Dumnezeu.
Nu stiu daca la Judecata de Apoi poti sa spui "nu m-a lasat sotul sa fac fapte bune, sa merg la biserica sa ma spovedesc, mi-a cerut el sa fac avorturi, etc" si sa fi iertata, pe cand daca el nu ti-a fost sot, nu vei fi iertata.
Cred insa ca urmarea cailor Domnului trebuie sa fie o lupta individuala a fiecaruia (indiferent de statusul marital sau orientarea sexuala) si nu trebuie sa fie nimic mai presus decat ea, iar iubirea fata de aproape (familie, prieteni, chiar si concubini atunci cand e cazul) trebuie sa fie o componenta a acestei lucrari a noastre, atata timp cat cineva dintre acestia nu se pune impotriva, din scopuri pur egoiste (adica de ce sa ajuti pe altii in detrimentul meu, de ce sa miluiesti saracii in loc sa strangem noi bani, de ce sa mergi la biserica in loc sa stai cu mine, etc). Fericiti sunt aceia care au alaturi de ei pe cineva cu care sa "lucreze" impreuna, dar asta se intampla mai rar. De aceea multe din "poruncile" Domnului Isus raman in stadiul de "idealuri" pe care foarte putini reusesc sa le atinga.
Insa calea aceasta nu este una usoara, piedici sunt la tot pasul, influenta dusmanilor vazuti si nevazuti, cum scrie prin carti e foarte mare, si credinta noastra (a unora dintre noi) foarte slaba si de aceea suntem neputinciosi . E foarte greu sa vezi persoanele dragi, cum au luat-o pe un drum gresit, si nu vor sa se indrepte, ba chiar daca incerci sa le atragi atentia zic ca le vrei tu raul; altii ar vrea sa beneficieze de mila Domnului, dar nu-si dau seama ca faptele pe care le-au facut si continua sa le faca, nu sunt lucruri bune.
M-am pierdut in detalii, nici nu mai stiu ce vroiam sa zic.
Mai vroiam sa aflu mai multe detalii (Domnul Mihnea parea ca e in tema) despre ce inseamna "harul" si de cate feluri este.
Cat despre spovedanie, inca nu m-am lamurit daca si cand ar trebui sa mai merg si in ce conditii. Adica : nu acum ca e post si e multa lume care vrea neaparat (si are dreptul) sa se si impartaseasca; nu acum pentru ca trebuie mai intai sa iau hotararea de a nu mai pacatui; nu acum pentru ca nu regret suficient toate pacatele pe care le-am facut si inca le mai fac; dar cred ca cel mai bine ar fi sa ma consult cu preotul in aceasta privinta, desigur cand n-o sa-mi mai fie rusine sa-l abordez si n-o sa mai am idei preconcepute de genul "poate n-are timp, poate n-are chef, poate nu stie ce sa-mi spuna si-l pun intr-o situatie neplacuta, poate nu o sa mai vrea sa ma primeasca la spovedanie pentru ca am continuat sa pacatuiesc, etc." Toate astea sunt lucrarea diavolului care desigur se intampla numai cu voia si permisiunea mea, dupa cum am lamurit-o intr-o alta discutie pe acest forum.
In orice caz, va multumesc si va doresc toate cele bune tuturor care ati scris aici si sper, cu voia Domnului, sa ne auzim cu bine!
|