[delia31]

În prealabil postat de morgoth78

De cativa ani buni am intrat intr-o depresie pe care nu am bagato in seama,cu timpul ea s-a accentuat,am ajuns sa ma urasc,sa nu dau 3 parale pe mine!Nu stiu cati dintre voi care cititi stiti sau ati trecut prin chinul asta,parca ar fii un blestem,Doamne iarta-ma! insa nu mai suport,disperarea e un cuvant de alintare,nu pot sa va pot spune in cuvinte ce as simtii,colac peste pupuza cu durerea sufleteasca vin si atacurile de panica,o frica nejustificata. o lupta interioara,trup suflet si factori externi! din cauza acestei depresii mi-am pierdut serviciul,si eram chiar unul dintre cei mai buni pe meseria mea! Rugaminte pentru cei ce pot sa imi ofere un sfat,o indrumare catre cineva,rog din suflet si cer ajutor din tot sufletul meu,ajutati-ma,mi se sfasie sufletul si-n acelasi timp mor incetul cu incetul si nu gasesc un loc de refugiu,de alinare! am ajuns la capatul puterilor,nu mai pot traii mult in aceasta suferinta! rog,ajutati-ma va rog!

Oh, dear. Ce nume de botez ai?

Primul lucru - sa mergi neaparat la Biserica sa te spovedesti. Depresia are radacini adanci nascute din pacate. Orice pacat ne amputeaza ceva din fiinta noastra launtrica, ne taie "firele" prin care suntem legati de Dumnezeu, dar pacatul deznadejdii face cele mai mari ravagii.

Patima deznadejdii e de fapt o lucrare demonica pt. ca ala urat si negru cu copite urmareste ca prin starile astea insuportabile sa-i taie omului si ultimul firicel care il tine legat de Dumnezeu si sa-l arunce in prapastia pierzarii. Nu-i de glumit deloc cu ea. Absolut deloc.


Despre deznadejde sau depresie (cateva idei si fragmente din perspectiva foarte profunda a Psihoterapiei Ortodoxe din lucrarea Terapeutica bolilor spirituale de Jean Claude Larchet)

Vorbind d.p.d.v. al psihoterapiei ortodoxe, exista doua forme de tristete: o tristete buna si una rea, o tristete dupa Dumnezeu si o tristete dupa cele ale lumii.

1.tristetea folositoare sau intristarea mantuitoare dupa Dumnezeu sau fericita intristare care-l face pe om sa se mahneasca pentru starea decazuta in care se afla, sa-si planga pacatele, sa sufere din pricina departarii de Dumnezeu.
E ceea ce se numeste pocainta si e absolut necesara omului cazut pentru a regasi calea spre Dumnezeu si a-L primi in suflet.

2. tristetea patologica sau depresia- e o stare nefireasca in care sufletul omului, nefiind vindecat de patimi si pacate se afla intr-o relatie nefireasca cu Dumnezeu.

Deznadejdea sau tristetea patologica e o patima, o boala a sufletului, ca şi consecinta a relei întrebuintari a primei forme de tristete, descrisa mai sus.

In locul intristarii pentru pacate şi a mahnirii pentru instrainarea de Dumnezeu, pentru pierderea bunurilor duhovnicesti, omul deplange pierderea bunurilor materiale, sau se întristează pentru ca n-a putut sa-si implineasca vreo dorinta sau sa guste vreo placere, sau pentru ca a suferit ceva neplacut de la oameni, sau ca nu intelege rostul incercarilor.

Odata tristetea intrata in suflet, daca nu devine cainta, ea creste, se amplifica si tocmai asta urmareste cel rau: sa-l duca pe om la deznadejde profunda pt. ca stie ca nimic nu face ravagii mai mari decat tristetea devenita deznadejde.

Tristetea asta patologica evolueaza –de la lipsa bucuriei si stari episodice cu tot ce implica (stari de panica, frica launtrice apasatoare care il macina pe om si il imobilizeaza launtric) , pana la a-l face sa se simta total daramat, sa nu mai aiba incredere in Dumnezeu si sa vada totul in negru.
In unele cazuri, persoana in cauza ajunge chiar la incapacitatea de a comunica si de a cere ajutor, la incapacitatea de a face chestii de rutina.

Dar cel mai cumplit efect pe care îl are tristetea este transformarea ei în deznadejde.
O prea mare intristare este foarte primejdioasa, e de fapt o stare la care diavolul doreste foarte mult sa ajungem, pentru ca atunci omul isi pierde cu totul nadejdea în Dumnezeu si taie legatura cu El.

Si din prea mare deznadejde si ruperea de Dumnezeu, omul nu vede alta iesire decat sinuciderea. Asta-i lucrare demonica. In punctul asta vrea cel rau sa-l duca pe cel ce sufera de deznadejde. Doamne sfinte miluieste!

Tristetea patologica se vindeca numai prin vindecarea altor patimi ( tinerea de minte a raului suferit de la altii, furia, mania inabusite, invidia pe reusitele altora, neiertarea, neiubirea, slava desarta, dorinta neimplinita de a acumula bunuri materiale etc.) Un duhovnic isi da seama despre ce-i vorba.

Toti sfintii spun ca in cazuri de acest gen, nu e buna insingurarea, autoizolarea, ci sa cerem sfatul oamenilor duhovnicesti pt. ca sufletul are nevoie de tamaduire prin rugaciune si cuvinte de mangaiere.

Asculta un capitol despre tamaduirea acestei patimi
http://www.crestinortodox.ro/predici...tii-99513.html

Roaga-te sa te poti ruga cu nadejde, ia-o si pe Maica Domnului si pe toti sfintii sa-ti fie impreuna-rugatori pt. sufletul tau

Nadejdea noastra este Tatal, scaparea noastra este Fiul, acoperamantul nostru este Duhul Sfant. Treime Sfanta, slava Tie!