Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
răscolitoare poezie, delia.
|
Imi pare bine ca te-a rascolit si pe tine. Toate poemele neptice sunt drame launtrice rascolitoare, inspirate toate din scurtele si concentratele apoftegme din Pateric, zgarcite in detalii dar magistral “decomprimate” de Codrescu ca sa intuim si noi macar in ghicitura, drama si frumusetea vietuirii in pustie.
Un strop din ambianta de rugaciune si disputa dintre pustnic, demon si Dumnezeu, rascolitoare dialoguri in acelasi triunghi de personaje (greu de sesizat altfel decat in afara experientei proprii).
Iti mai trimit ceva de rascolit si rasturnat tarabele negustoresti din suflet - un dialog launtric al lui Agapie pustnicul cu duhurile subtile si insidioase din el care nu se dau nicicum batute in fata pustnicului nici dupa zeci de ani de dezlumire.
„Mi-s petec nou pe vechile blesteme:
mă doare Dumnezeu, și-L dor și eu,
și ne durem de- atît amar de vreme,
mereu străini și logodiți mereu.
…
Pustia Sketei, cîtu-i ea de mare,
abia răzbește să-mi încapă vina,
și unde calc, în urma mea răsare,
ca un blestem al tălpilor, neghina
….
„Agapie!“ – mă strigă Moartea, buna,
dar n-am putere-afară să mă trag,
și demonul amiezii văgăuna
mi-o străjuie, cu chipul meu, din prag…
…
Și vocea mea – ce vuiet de furtună!
Ciulesc urechea, să mă-ncînt de ea…
E rupt din mine tot ce va să-mi spună,
dar meșteșugul este-al lui sadea…
….
Fac semnul crucii, dar viclean rîvnesc
la vorba lui, și plin mă simt de mine…
Mi-e lesne trupul slab să-l priponesc,
dar mintea mea colindă mult și bine…
….
„O, mare-ai fost, Agapie, și ești!
Te-a supt de vlagă Veșnicul Cîrpaci,
dar porți în tine vise-mpărătești
ce-așteaptă ca pe-un ghem să le desfaci.
Te-a umilit, dar liber ți-este gîndul,
și-ți poți croi un rai al tău, de vrei!
Iar cînd să mori va fi să-ți vină rîndul,
te ung în fruntea îngerilor mei.
Tînjești vecíi? Dar veșnic este totul!
Te naști să mori, dar mori spre-a veșnici.
Nu-i Lucifer mai rău ca Savaotul,
iar cine minte – tu de unde știi?!“.