prin lume fiind mi-am taiat voia libera dar atunci egoismul meu mi-a acordat o stare ciudata, de timorat shi absent, nefacand altceva decat sa-mi improshc nedumerire shi vorbe grele in sufletul meu... inschimb El (Dumnezeu) poate locui deplin acolo, precum precis o shi face de multa vreme, dar cum spune ceva, cum imi sare mushtarul, shi atunci ma apuc sa-I explic eu cum stau lucrurile, cum se ascute ovazul, asha suparat cum sunt shi frustat, shi din vorba-n vorba capat o grimasa trufasha, o frumusetze, ceva de speriat... deci am impresia ca degeaba ne locuieshte El deplin :( cred ca ar trebui sa-L locuim shi noi macar in parte ???...
|