[I.Calin]

Mi-am expus și pe un alt thread opinia cu privire la animăluțele sărmane, bietele și năpăstuitele necuvântătoare...

Reiau: de ce nu se adună iubitorii necuvântătoarelor într-o asociație / fundație non-profit? De ce nu se angajează practic și temeinic întru ajutorarea câinilor, pisicilor etc.? Să umble după fonduri, să sensibilizeze pe cei dispuși oricând să-și facă un titlu de glorie din acțiuni caritabile?Să meargă la cei care au realmente bani de împărțit, făcuți, nu arareori, din jaf (vezi îmbogățiiții de peste noapte)! Poate că și-ar mai spăla unele păcate.

Nu înțeleg dorința (și la unii iubitori de animale, chiar obsesia) de a solicita ajutoare din partea statului pentru necuvântătoarele pe care (vizibil este!) le agrează doar o minoritate și nu întreaga populație a României. Ajutoare pentru o serie de necuvântătoare când sunt unii oameni care chiar mor de foame?! Mă îngrozește o atare idee.

Să nu fiu înțeles greșit: și eu am patru câini și mi-s dragi, dar un MARE DAR: aceștia "viețuiesc" la ai mei în curte (în nici un caz în patul meu conjugal) și mânăncă ceea ce mănânc și eu: dacă e post și pâinea goală e bună, mămăligă întotdeauna fac în plus, oase se mai găsesc (și credeți-mă că nu le distruge stomacul după cum ținea să mă avertizeze o stimabilă afectată în urmă cu vreo câțiva ani), într-un cuvânt, mănâncă câinii mei (unul are 16 ani) tot ce le dai, culmea și fructe. Auzi, dom'le, pline market-urile de mâncare pentru animale, de fapt, o altă găselniță a economiei de piață, un mod de a face bani din naivitatea (să nu zic, prostia) unora.

Să te sinucizi că nu ai cu ce hrăni animalele? Să mă iertați, dar chiar nu mai avem spitale de psihiatrie?