poi statzi domnule, ca se vorbeshte despre post shi despre exagerari shi despre dieta shi tot se vorbeshte... Dar reamintindu-mi vorbele Arhimandritului Sofronie de la manastirea Lainici citite de pe site, postul shi milostenie spune acesta ca sunt cele doua aripi ale rugaciunii, dar tot dansul spune ca pentru rugaciune este nevoie de viatza fara prihana... foarte frumos... ca shi Domnul spune ca acest soi de diavoli nu ies decat prin post shi rugaciune, cand a scos un demon din copilul lunatec... dar eu ma gandeam mereu la cine se refarea Domnul, la copilul acela? ca trebuia sa tzina acela post shi rugaciune? poi acela era un copil shi copiii ce post sa mai tzina ca ei uita mereu de foame shi sete... deci pare-mi-se ca nu se referea Domnul la copilul demonizat, ca acesta ar fi trebuit sa tzina post shi rugaciune, deshi n-ar fi fost rau sa se obijnuiasca de mic shi sa faca acest lucru... apoi mi se parea cum ca se referea la parintele respectiv care dovedise credintza chiar impotriva neputintzei sale de a crede, cerand ajutor pentru credintza sa de la Domnul ca sa il scape pe copil, dar daca acest parinte avea credintza, atunci la cine se referea Domnul cand spunea despre acest soi de demoni? La cine se referea? La cei din jur?, La vecini shi lumea respectiva adunata care nu credea in ucenici? La ce soi de deavoli s-o fi referind Mantuitorul? shi la cine anume? Shi tind sa cred ca s-a referit atat la ucenici cat shi la multzimea adunata, ca ei aveau acel drac al necredintzei, erau stapanitzi de el, drac care nu putea fi scos din popor decat cu post shi rugaciune, ca altfel nici nu ajungea un copil nevinovat al unui tata credincios sa fie stapanit de demon... Deci am impresia ca la ei se referea mustrarea...
Dar vedetzi cum se vehiculeaza acest termen de post? el pare ca denumeshte o abtzinere, o dieta, mancam asta shi asta shi nu mancam asta shi asta... shigur ca este shi o triere, o lepadare de alimentele care ne impatimesc... dar ce scrie ?
poi scrie Post insemnand ca shi la armata shi un fel de paza... dar ce scrie defapt? Ce?
poi post vine de la POcaintza, shi nu orice pocaintza ci aia cu JERtFIRE de Sine shi astfel am intzeles ce vrea sa spuna acolo cand zice POSt...
Deci daca in post nu facem POcaintza, nu avem cum sa spunem ca am postit, ci ca am ales sa mancam anumite legume, adica am facut o sortare a ce bagam in guritza... iar sufletul a ramas lafel de anost, adica apartzinand aceluiash neam de necredincioshi a caror nepasrea a dat ca rezultat aparitzia unor demoni in copii...
domnule, concluzia ce a rezultat la mine in capshor e din invatzatura de la unii parintzi care au vorbit de post, rugaciune, jertfire de sine, mancare de dulce... nu le-am inventat eu... dar am o oarecare patima sa va zic shi voua...
Iar in momentul in care intr-adevar incepi sa posteshti adica sa te POcai(n)eshti precis nu-tzi mai arde de mancare, nici daca e doar din legume... atunci suferi... nu-tzi mai arde de nimic... shi lacrimile tzi se ususca... asha imi inchipui... dar poate ar trebui sa ne spuna cei care intr-adevar au postit... cine shtie cum o fi defapt...
oricum Parintele Papcioc, din cate am intzeles din interviul sau inregistrat pune accentul mai mult pe o trezvie cam ca o prezentza intreaga, pe un fel de a fi un interlocutor aflat in adevar shi la locul sau dar in comuniune cu Dumnezeu, o stare de a fi atunci intreg shi cu Dumnezeu (in rugaciune sau smerenie sau atentzie shi tacere, sa nu treaca clipa pe linga inima ta) shi nu pe o asceza foarte sadica, pe un post greu shi dur... ash parca spune dansul...
|