[Adriana3]

Un Tata avea doi fii.

Deci Dumnezeu Tatal avea doi fii, fiii nefiind in acest context, Domnul Iisus (Fiul lui Dumnezeu) si inca un fiu necunoscut noua, ci cei doi fii erau doi oameni care aveau calitatea de fii ai lui Dumnezeu, deci erau nascuti din Dumnezeu, aveau Botezul cu Duh Sfant prin care il cunoasteau pe Tata. Stiau cine este Tatal, stiau ca le este Tatal, stiau ce trebuiau sa faca in calitate de Fii ai Tatalui si mai stiau ca aceasta calitate le dadea dreptul la mostenirea a tot ceea ce avea Tatal . Si ce se intampla? Conform cuvintelor Sf. Ioan, acesti Fii trebuiau sa fie in Dumnezeu si Dumnezeu in ei si ca atare sa nu mai greseasca. Si asa a si fost pana intr-o buna zi cand unul din fii s-a hotarat ca nu mai vrea sa ramana in Tatal asa ca isi cere partea de mostenire ca sa plece din casa Tatalui. Ce face Tatal in fata acestei situatii? Il mustra? Nu!! Ii spune ca cere tampenii si ca-i un prost? Nu!! Pune mana pe nuia sa ii dea doua? Nu!!! Nimic din toate acestea pe care un tata uman le-ar fi facut! Intr-un mod cu totul neasteptat, Tatal Ceresc se executa, respecta decizia Fiului de a pleca, ba inca ii mai si da partea lui de mostenire !! si flacaul nostru pleaca. Ce inseamna a pleca de la Tatal? Pai nimic altceva decat a incalca poruncile date omului de Dumnezeu , ca atare il vedem pe flacaul nostru consumandu-si viata in placeri si desfrau pana ajunge la capatul sacului, la fundulnsufletului sau dandu-si seama ca de fapt, departe de Tatal ii este atat de rau. Si ce face in continuare? Se caieste de faptele sale si se intoarce in chip de sluga la Tatal ca sa-i spuna ca a gresit . Cui ii spune ca a gresit? Cumva Fratelui cel bun care ramasese acasa facand voia Tatalui? Nicidecum, ci ii spune Tatalui. Si ce facea Tatal? Era suparat foc si de la plecarea fiului rumega in sinea lui niste cuvinte de genul: "Ei lasa ca o sa dea el de greu si o sa vezi cum se intoarce cu coada intre picioare si sa vezi ce-i dau vreo doua!" ? Asta facea Tatal? Nici poveste! Ci Tatal il astepta cu o iubire infinita sa se intoarca . Si ce a facut cand s-a intors? I-a tinut o lectie strasnica de morala sau a facut ceea ce scrie in VT, inima smerita Dumnezeu nu o urgiseste? Ca atare i-a aratat mare cinste fiului Sau, i-a redat haina cea dintai, adica haina alba a Botezului, intr-un cuvant, i-a sters greseala si l-a repus in drepturile de Fiu al Sau. Si ce s-a intamplat cu fratele cel "bun"? Ei iata ca bun era numai Dumnezeu pentru ca fratele s-a amarat pentru o cinste atat de mare aratata fratelui "cel rau", cinste mult mai mare decat cea primita de el vreodata. El nu a inteles ca Tatal ii iubea pe amandoi la fel, dar fratele "cel rau" suferise mult departe de Tatal si aceasta suferinta o alina Tatal prin toata acea cinste aratata lui. Tatal Ceresc este un Tata iubitor si mangaietor care nu are nimic de a face cu tatii pamantesti si imaginea construita astfel de oameni despre Tatal Ceresc. El nu mai judeca pe nimeni ci Judecata Sa a dat-o Fiului Iisus dupa cum scrie in Evanghelie, iar judecata Fiului spune ca nici El nu a venit sa Judece lumea ci sa o mantuiasca. Si mai zice ca, chiar si de o judeca, judecata Lui este dreapta. Tocmai pentru ca este aceeasi judecata a iubirii invatata de la Tatal.

Asa procedeaza Dumnezeu si aceasta este adevarata Taina a caintei si spovedaniei.