Trebuie discernământ.
Nu spunem orice despre oricine, oricui ne întreabă, indiferent dacă e de bine sau de rău. Cel care ne întreabă trebuie să fie în drept de a afla răspunsul. Prin urmare, sunt situaţii în care răspunsul nostru trebuie să fie: nu pot sau nu trebuie să răspund la această întrebare.

Pe de altă parte, dacă ascundem faptele rele ale cuiva, putem prejudicia pe cel asupra căruia se răsfrâng aceste fapte. Or, acela are nevoie de repararea prejudiciului, iar cel care a făcut un rău are nevoie să se îndrepte, nu să fie încurajat.

Vorbire de rău este, de exemplu, atunci când putem acoperi faptele rele ale cuiva care s-au răsfrânt asupra noastră şi nu o facem, sau când ne plângem de răutatea cuiva fără rost, fără a avea un scop bun.

A preveni, însă, pe cineva, că are de-a face cu o persoană care îi poate face rău e o faptă bună, nu rea.

În cele din urmă, păcatul îl constituie atitudinea noastră faţă de cel despre care vorbim: dacă îl avem la inimă sau nu; dacă îl iubim ca pe noi înşine sau nu; dacă ne putem pune în pielea lui. Dar cu dreptate; căci a fi drept înseamnă a fi bun.