[fallen]

De curand, o amica de-a mea vorbea cu o alta, care nascuse, si-i spunea sa nu se grabeasca cu botezul, ca nu are nici o importanta, e doar prilej sa te vezi cu lumea.
Eu i-am zis ca totusi nu stiu pe nimeni atat de necredincios incat sa nu-si fi botezat copilul, iar ea stiti ce-a zis? Ca pe ea n-a botezat-o mama ei (bine, nu stiu daca e adevarat) si "culmea, n-am murit pana acum"- zise ea.
Bine, eu inca am indoieli ca asa ar fi.
Dar acum realizez un lucru, pe care ea nu l-a realizat cand a facut afirmatia. Parintii ei au mai facut un copil, dupa ea, care are un handicap grav...Bine, inca traieste, nu stiu daca el realizeaza ca se chinuie, cata vreme asa s-a nascut, dar cu siguranta parintii se chinuie.
Cum am mai spus, s-ar putea sa nu fie nici o legatura, dar ea evident nu s-a gandit la treaba asta cand a afirmat ca nu i s-a intamplat nimic rau din cauza ca n-a fost botezata; sau ei poate nu, ca n-a avut nici o vina, dar mamei ei? Adica vreau sa spun ca a fost o blasfemie sau o bravada din partea ei, absolut gratuita si nejustificata; sau a fost o tentativa malitioasa subtila de a-l discredita pe Dumnezeu, sau de arata ca face lucruri urate?
Cred ca acum Dumnezeu daca vede ce scriem noi aici, moare de ras, cel putin, daca nu se infurie cand vede ca noi oamenii credem ca putem sa-L judecam pe El si sa-L discreditam...
Cum El e atotputernic, probabil ca putin ii pasa ce credem noi si va face tot cum va vrea El, fara sa incerce sa ne demonstreze noua nimic. Sau din contra ne va pedepsi pe masura pentru a ne arata cine e El? Doar ca unii din noi tot nu vor intelege.

Cateodata nu inteleg de ce rugandu-ne si "practicand", in loc sa ni se intareasca credinta, ni se inmultesc indoielile si ispitele si suntem mai tentati sa cadem in erezii si in necredinta si parca se inversuneaza necuratul impotriva noastra... chiar daca unii nu cred in el, si nu stiu de ce, cata vreme in toate rugaciunile ne rugam Domnului sa nu ne lase in ispita, ca fara ajutorul Lui suntem neputinciosi sa rezistam tentatiilor, etc.
Dar parca totusi nivelul de deznadejde la care ajung unii e prea mare ca sa-l mai poata depasi.
Poate unii chiar ajung sa recunoasca suprematia raului si sa aleaga de buna voi sa-l urmeze, poate unii nici nu-si dau seama ca fac asta si o fac de bunavoie, iar altii se lupta cu toate puterile sa nu cada in ispita si totusi la un moment dat sunt coplesiti.
Ma rog, nu stiu unde vreau sa ajung. Cred ca cei mai multi dintre noi au nevoie de Dumnezeu in vita lor, si pentru asta cauta argumente "pro", pe cand altii incearca sa demonstreze cu argumente contrariul, DAR EU NU INTELEG, PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU, DE CE ACEI OAMENI FAC ASTA,CARE LE E "MOTIVATIA" PENTRU CARE NU VOR SA EXISTE DUMNEZEU SI CARE SUNT ARGUMENTELE LOR ATAT DE IREFUTABILE.