[konijiro]

Konijiro, cu cat o sa te chinuiesti mai mult sa inghesui in mintea ta de creatura judecatile nestiute si neintelese ale unei Fiinte Necreate pe care o negi, cu atat ai sanse mai mari sa esuezi mai lamentabil.

OK, asta mi s-a mai spus, mintea umana e prea marunta pentru a intelege Divinul. Buna analogia cu buzunarul.

Dar atunci cand spuneti ca Dumnezeu e bun si iubitor, asta nu presupune un anume nivel de intelegere? De fiecare data cand ceva bun i se intampla cuiva, toata lumea se inghesuie sa spuna cat de "bun" e Dumnezeu, ca si-a adus aminte de omul ala. In acel moment, nimeni nu isi aduce aminte ca mintea sa limitata nu il poate cuprinde pe Dumnezeu.

Mintea limitata devine o problema doar atunci cand concluzia (acceptata ca litera de lege) conform careia Dumnezeu e bun e pusa la incercare. Si atunci, brusc, nu il mai intelegem, ca avem minti limitate.

Deci, hotarati-va: ori nu il intelegeti, si asta e (si asta inseamna si ca nu aveti de unde sa stiti ca e bun sau nu), ori il intelegeti, si va asumati asta. Adica acceptati faptul ca uneori, bun sau nu, nu face lucruri tocmai dragute.

Dublul standard e orice, numai dovada de onestitate nu.

Cum vrei tu sa intelegi un atribut (atotputernicia) al unei Fiinte care (in opinia ta) nici nu exista?

Prin ce metoda vrei tu sa cunosti o fiinta, sa-i afli trasaturile, caracteristicile daca nici macar nu admiti ca exista?

Nu trebuie sa admit sau sa cred ca exista pentru a analiza, logic, calitatile care ii sunt atribuite de cei care cred in existenta respectivei fiinte.

Nu sunt eu (sau vreu ateu de pe aici) cel care il descrie ca bun, iubitor, drept si omnipotent. Din contra, eu il consider departe de a fi asa.
Voi spuneti asta. Si eu va atrag doar atentia ca unele lucruri care se intampla in lumea asta, domeniul respectivei Fiinte, ma face sa ma intreb daca chiar asa si e.

Cum ai vrea sa intelegi ce e dincolo de moarte, daca tu, fara sa ai vreun acces la transcendent, il negi aprioric?

Dar tu cum ai inteles ce e dincolo de moarte? Ai fost pana acolo si te-ai intors? Sau ai citit cumva carti scrise de cei care cred in viata de apoi (si te-au convins), si ai combinat asta cu un pic de gandire deziderativa, care ti-a spus ca ar fi prea nasol daca viata asta e tot ce e?

E o intrebare serioasa. Mi se tot spune ca eu nu stiu, ca eu nu inteleg, si mi se spun lucrurile astea de catre oameni care nu imi pot explica nici ei de unde stiu, si de unde inteleg. Probabil pentru ca pentru ei, verbul "a sti" se confunda cu "a crede".

Faptul ca tu crezi ca exista o viata de dupa nu inseamna ca ea si exista.

La Dumnezeu, un copil bolnav care trece din viata asta in cea de dincolo, nu e nicidecum o drama, ba din contra, copilul e eliberat astfel de orice suferinta pe care i-o cauza vietuirea intr-un trup material.

Pai spune-le asta si parintilor, care isi pierd copilul inainte sa aiba o sansa sa vorbeasca cu el, sau sa il invete ceva.
Spune-i asta copilului, care se naste, si pana la moarte, nu cunoaste altceva decat suferinta.

Si nu uita, cand le spui toate astea, despre viata de apoi si cat de bine e acolo, te rog sa le si explici de unde stii asta.