Sa va relatez o intamplare la care am fost azi martora in biserica: o doamna cumparase de la pangar o carte, parca se numea "Flori pentru tineret", de la Editura Sfantul Mina, cu o biserica pe coperta. I-a dat-o si unei alte doamne sa o citeasca, iar aceasta, dupa ce a citit putin, a exclamat cu uimire: ce folositoare carte! am aflat si eu ca de pomana trebuie dat numai ce e mai bun si mai frumos, pentru ca lui Hristos ii dai, nu omului... si eu pana acum am dat pentru soacra-mea numai ce era mai urat, ca nu stiam...
Deci orice dati, lui Hristos ii dati si intru numele Lui, chiar si un pahar cu apa.
Este si povestea aceea cu omul care si-a dat de pomana haina sa unui sarac, iar apoi a vazut-o in targ, ca fusese vanduta si s-a mahnit, dar noaptea L-a visat pe Hristos purtand haina.
Sau povestioara aceea cu taranul care lasa in fiecare seara intr-o scorbura, o oala de lapte, pentru Hristos, iar a doua zi, gasea oala goala. Vine un teolog si ii spune: ce ii dai tu lui Hristos, ca El nu bea laptele tau, ia urmareste mai bine ce se intampla noaptea! Venea un animal si bea laptele, dar teologul a fost apoi certat in vis de Hristos, care ii spune ca, intr-adevar, nu bea El laptele acela, dar se bucura cand vedea animalul cum bea laptele care fusese dat in numele Lui.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|