multi se inseala si cred ca daca se vor cununa , se pot desfata "linistiti " , de "placerile conjugale",adica fara sa incalce voia lui Dumnezeu, insa lucrurile nu stau asa. Desfranare poate face omul inca si mai mare, chiar si dupa ce se cununa, si chiar sa fi fost amandoi , curati trupeste. caci slujba religioasa a cununiei nu pune catuse si lanturi pe vointa libera a sotilor, astfel ca ei sunt liberi in continuare, si nu sunt "absolviti" de pacatul desfranari.si aici nu ma refer la desfranarea in afara casniciei, caci aceea este preadesfranare, ci ma refer la cea in cadrul cuplului casatorit. pe multi vicleanul ii inseala si le aduce gandul ca desfranare ar face numai daca s-ar duce cu altul/a , si astfel ii ajuta sa fie linistiti si sa se desfate in tihna de placerile , senzuale.
Daca omul priveste catre scopul ultim (acela de a-l cunoaste , si iubi pe Dumnezeu mai presus de orice) in orice actiune savarsita , vorba sau gand, si isi supune vointa acestui scop sfant, astfel incat el isi anuleaza propiul eu, atunci actul va fi unul binecuvanta, si nu pacatuieste, . Iar daca nu face asa, nu are cum sa savarseasca binele, caci ce face, face cu de la el vointa si gandire, si nu poate savarsi ceva bun.(caci numai Dumnnezeu poate face binele, singur nu poate face omul ceva bun)