@Theodor de Mopsuestia
Tu aduci aici in discutie mai multe probleme, fiecare cu complexitatea si nuantele ei: si predestinarea si imaculata conceptie si suveranitatea lui Dumnezeu.
Imi dai voie sa-ti trimit si tie ceva ce i-am trimis mai demult si lui Scot, tot in contextul discutiilor despre predestinare/prestiinta, alegerea sfintilor si suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu?
Si in perspectiva ortodoxa, suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu e un punct central cu precizarea esentiala ca aceasta suveranitate e indisolubil legata de smerenia Lui absoluta.
In conceptia ortodoxa, suveranitatea lui Dumnezeu si smerenia Lui, sunt nedespartite si nedespartibile, sunt ca fata si verso-ul unei foi, sau, altfel spus, atat de strans impletite ca firele de doua culori diferite ale unui vesmant, incat daca despartim smerenia lui Dumnezeu de suveranitatea Lui, Il „desiram” (ca sa zic asa) si ce mai ramane e un dumnezeu dupa chipul si asemanarea omului, adica fie un suveran despotic care nu consulta si voia libera a creaturilor sale libere, fie un fel de „dumnezeu-tonomat cu fise de indeplinit mofturile lumesti ale suveranului om”.
Or, in Ortodoxie, nu poate fi conceputa suveranitatea lui Dumnezeu fara smerenia Lui absoluta, nici invers, smerenia fara suveranitate.
Doar ca in anumite contexte, Dumnezeu isi dezvaluie predominat una sau alta din acestea doua, fara insa sa o anuleze pe cealalta. Cam ca si un vesmant tesut din fire de nuante diferite, incat dintr-un unghi se vede o nuanta iar din alt unghi alta.
Pe cruce si-a aratat doar smerenia, fara sa insemne ca n-ar mai fi fost suveran absolut. Ideea e ochiul omului, „din tina nedezlumita” nu e exersat sa „cuprinda” nici macar o minuscula parte din nuantele in care s-a revelat Dumnezeu.
Textul pe care ti-l trimit, face referire la alegerea Maicii Domnului ( legat si de predestinare si alegerea sfintilor si de analogia ta cam impura cu balega).
E vorba desigur de Unul si acelasi Dumnezeu (suveran absolut dar si smerit absolut), doar ca, aici, in ipostaza invesmantata a smereniei absolute a Suveranului Universului, care vrea sa devina om dar n-are inca o faptura umana care sa-L nasca, de la care sa-si ia trup uman si care sa-I fie mama.
Suveranul absolut al Universului stia din vesnicie pe cine urmeaza sa-si aleaga pt. a-I fi mama umana, stia din vesnicie ca Ea va accepta si cu toate astea, Suveranul absolut nu face nimic care i-ar incalca in vreun fel libertatea de a accepta sau refuza sa fie aleasa.
Ortodoxia vede in momentul alegerii de la Bunavestire, tocmai paradoxala smerenie absoluta a Suveranului absolut sau paradoxala suveranitate absoluta a Celui mai smerit.
Sau, fiindca ziceai in alt context ca nu intelegi conceptul ortodox de sinergie, textul de mai jos tocmai asta ilustreaza genial: cooperarea libera dintre creatura libera si Creatorul suveran care nu incalca cu nimic libertatea creaturilor Lui.
trimit textul separat ca sa nu lungesc prea mult postarea.
|