[neica_nimeni_altul]

Când vrei să distrugi un edificiu cel mai eficient este a-l lovi la bază, şi nu la acoperiş sau etajele superioare. Diavolul, un strateg şi tactician redutabil, aplică aceasta atacând în ultima perioadă învăţătura Bisericii cuprinsă în Capitolul I al Cărţii Facerea, aceea despre facerea lumii şi a omului.

Ni se tot spune că acelea fac parte din „domeniile ştiinţei”, sau că „nu au implicaţii în privinţa mântuirii”, etc.
Dar ele cu totul dimpotrivă sunt legate de Taina tainelor, de „Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută”, şi anume acea Taină în care a fost părtaşă chiar cea pe care astăzi o cinstim mai presus de heruvimi şi o slăvim mai presus de serafimi, Prea Curata Maică de Dumnezeu Născătoarea!

Aceea e „Taina”, dar taine sunt mai multe, printre care şi facerea lumii şi a omului! Cum vor pătrunde aici „ştiinţele omului” decât ca nişte furi şi tâlhari, mincinoşi şi înşelători?

Rătăcirea evoluţionismului teist este din păcate răspândită prea mult în zilele noastre în mediile ortodoxe! Cele mai multe catedre de seminar şi facultate propovăduiesc astăzi senin că:
- „zilele facerii” durau oricât „ere… 1000 de ani… etc.” numai 24 de ore nu!
- Lumea are o vechime de „N” miliarde de ani, sau nu se poate şti cât avea, - primele zile atemporale, orice numai 7500 de ani NU!
Etc. etc ... Kalomiros e reeditat cu toate ororile lui … deci elemente clare de „evoluţionism teist”

Dar cum spuneam, iată şi „helio/acentrismul-teist” are o aşezare încă şi mai temeinică, fiind deja o axiomă de necombătut! Complexele în faţa ştiinţei au atrofiat parcă orice trezvie dogmatică scripturistică şi patristică, savanţii ştiu mai bine decât proorocii şi sfinţii!

Biserica in consens a crezut că pământul este în centru nemişcat şi nimeni nu a contestat acest lucru în spaţiul Răsăritului ortodox până în sec XIX! Nu ştim ce s-a putut petrece atunci cu această învăţătură a fărădelegii - delio/acentrismul (frate bun cu evolutionismul) - dar un lucru ne este absolut clar: nici după sec. XIX adevărata cosmologie nu a fost lepădată în întregime! Ea s-a păstrat cumva, undeva, mai ferit, acoperită de Domnul şi iată cum încolţeşte ca iarba primăvara.

Pământul este în cosmos – văzut ca o Biserică în felul Sf. Maxim Mărturisitorul – o adevărată Sfântă a Sfintelor! El e altarul pe care S-a jertfit Mântuitorul pe Golgota! Şi nu numai atunci, dar şi la orice sfântă liturghie ortodoxă, până la sfârşitul veacurilor!

Tot cerul dă roată cu smerenie acestui altar, dar nu pentru că este altar – ci pentru Cel Care Se jertfeşte – şi jertfeşte pe el – Domnul Iisus Hristos!

Aceasta este cosmologia bisericească fraţilor: hristocentrică, în mijlocul tuturor Dumnezeu-Omul întrupat pe pământ!

Asta propovăduim, nu neapărat geocentrismul, ci acela doar în acest sens, şi nu încetăm a nădăjdui ca Adevărul să răzbată prin negură, în ciuda tuturor dificultăţilor.