[AlinB]

NePriceputu, in mesajul tau remarcat de catalin2 este destul conformism si prea putin adevar si din pacate cea mai buna masura ca ai nimerit alaturi de ortodoxie este placerea care a gasit-o initiatorul topicului (a carui convingeri ambigui le stim deja) citind afirmatiile tale.

Eu n-am vrut sa mai deschid subiectul dar daca tot a scris si catalin2..

Uite si afirmatiile tale de o indoielnica ortodoxie si un indoielnic discernamant spiritual:

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu suntem sinceri în căutarea adevărului, ci ne place să ne situăm în tabere, şi dintre toate, evident, a noastră deţine adevărul; celelalte sunt în înşelare.

Cu alte cuvinte, dupa tine ortodoxia transmite un adevar relativ.
Pe undeva si ceilalti au dreptate. Chiar daca sunt impotriva ortodoxiei.
Sa-ti aduc aminte de povestea din Pateric cu calugarul care a pierdut harul Sf. Botez pentru faptul ca a dat dreptate unui potrivnic a lui Hristos?

Ni-i luăm ca aliaţi pe sfinţi, dintre care, evident, numai cei ce pot fi încadraţi în tabăra noastră sunt veritabili; ceilalţi sunt sfinţi cel mult în aparenţă.

Intr-adevar, asta e invatatura Bisericii, nu exista Sfinti in afara Bisericii.
Daca iti place sa fii ortodox, atunci fii dupa masura Bisericii nu dupa masura inchipuirii tale cum se mai cred si unii protestanti ortodocsi pentru a induce in eroare atat pe ei cat si pe alti naivi.

Problema apare, cred, din cauza ataşării pătimaşe faţă de tabăra care ne reprezintă, din cauza unei idolatrizări a adevărului, la care nu ne raportăm corect; adică nu putem înţelege că Adevărul este Hristos, persoană a Sfintei Treimi, ci îl considerăm mai degrabă ideologie, summum de teorii explicative pe care noi, şi nu alţii, le deţinem.

In Sf. Scriptura Biserica este numita "stâlp şi temelie a adevărului" (Timotei 3:5).
Deci Biserica ESTE detinatoarea adevarului iar cei care se afla in afara ei sau mai rau, in opozitie cu ea, nu pot pretinde acelasi lucru.

De aceea, cred că sfinţii, adică cei care s-au despătimit, şi, prin aceasta, au cunoscut Adevărul (nu teoretizând, ci trăind), sunt mult mai aproape unii de alţii, transcenzând, chiar, limitele confesiunilor religioase, ceea ce noi, ăştia de jos, nu putem face.

În prealabil postat de N.Priceputu

Am prieteni dintr-o paletă largă de credinţe: musulmani, neoprotestanţi, ortodocşi, oameni mai mult sau mai puţin credincioşi. Reuşesc să mă înţeleg bine cu ei, în pofida faptului că le arăt că adevărul integral, curat, e păstrat de Biserica Ortodoxă. Dar chiar dacă ei nu primesc în totalitate ceea ce le spun, prietenia noastră depăşeşte aceste dezacorduri. Iar asta reprezintă, cred eu, o poartă deschisă pentru ei spre Ortodoxie, prin inima mea.

Hehe, acum se explica si de unde inselarea in care traiesti matale.
Mai intai incepi cu o falsa smerenie ca putin mai incolo sa te dai de gol cu impresiile de sine.

Cu alte cuvinte esti cel mai bun exemplu de "sfintenie" si "despatimire", dat fiind ca ai trecut peste barierele confesionale, si pentru faptul ca nu-si bat capul sa spuna ce gandesc efectiv despre credinta ta, in inima ta "despatimita" (ca asta e reperul absolut nu?, ce teologie, ce Scriptura, ce adevar), ei sunt chiar aproape ortodocsi..