[Mihailc]

Nu suntem sinceri în căutarea adevărului, ci ne place să ne situăm în tabere, şi dintre toate, evident, a noastră deţine adevărul; celelalte sunt în înşelare.

Cu alte cuvinte, dupa tine ortodoxia transmite un adevar relativ.
Pe undeva si ceilalti au dreptate. Chiar daca sunt impotriva ortodoxiei.

Aici eu pot să înţeleg că N.Priceputul se referă la "bisericuţele" din ortodoxie nu la heterodocşi şi la exclusivismul aberant promovat de unele din acestea.

Ni-i luăm ca aliaţi pe sfinţi, dintre care, evident, numai cei ce pot fi încadraţi în tabăra noastră sunt veritabili; ceilalţi sunt sfinţi cel mult în aparenţă.

Intr-adevar, asta e invatatura Bisericii, nu exista Sfinti in afara Bisericii.
Daca iti place sa fii ortodox, atunci fii dupa masura Bisericii nu dupa masura inchipuirii tale cum se mai cred si unii protestanti ortodocsi pentru a induce in eroare atat pe ei cat si pe alti naivi.

Alin, au fost sfinţi care nu s-au hazardat în demonizarea altora şi s-au ocupat de ale lor. Un bun exemplu e Sfântul Siluan Athonitul.
Ce spui tu despre sfinţi e formal corect, dar nu uita că avem în calendar şi prăznuim Duminica Tuturor Sfinţilor.

Problema apare, cred, din cauza ataşării pătimaşe faţă de tabăra care ne reprezintă, din cauza unei idolatrizări a adevărului, la care nu ne raportăm corect; adică nu putem înţelege că Adevărul este Hristos, persoană a Sfintei Treimi, ci îl considerăm mai degrabă ideologie, summum de teorii explicative pe care noi, şi nu alţii, le deţinem.

In Sf. Scriptura Biserica este numita "stâlp şi temelie a adevărului" (Timotei 3:5).
Deci Biserica ESTE detinatoarea adevarului iar cei care se afla in afara ei sau mai rau, in opozitie cu ea, nu pot pretinde acelasi lucru.

Alin, pasajul invocat de tine se referă la Biserica Nedespărţită a primului mileniu. Şi noi ortodocşii am suferit pierderi ecleziologice importante după schismă, cei drept incomparabile cu deriva în care s-au angajat catolicii.

Adevărul nu e sistem ideologic la care aderi mental după care te culci pe-o ureche că eşti unicul depozitar. Adevărul e persoană şi la persoană te raportezi prin relaţie nu prin raţionament.

De aceea, cred că sfinţii, adică cei care s-au despătimit, şi, prin aceasta, au cunoscut Adevărul (nu teoretizând, ci trăind), sunt mult mai aproape unii de alţii, transcenzând, chiar, limitele confesiunilor religioase, ceea ce noi, ăştia de jos, nu putem face.

Da aici trăirismul transconfesional e hazardat, dar dacă-l aplici la primul mileniu e valabil. Pe-atunci ortodoxia greacă cu ortodoxia latină erau una.
Însă, e adevărat, nu reiese clar din fragment.

Hehe, acum se explica si de unde inselarea in care traiesti matale.
Mai intai incepi cu o falsa smerenie ca putin mai incolo sa te dai de gol cu impresiile de sine.

Cu alte cuvinte esti cel mai bun exemplu de "sfintenie" si "despatimire", dat fiind ca ai trecut peste barierele confesionale, si pentru faptul ca nu-si bat capul sa spuna ce gandesc efectiv despre credinta ta, in inima ta "despatimita" (ca asta e reperul absolut nu?, ce teologie, ce Scriptura, ce adevar), ei sunt chiar aproape ortodocsi..

Aici Aline e marca ta înregistrată de asprime pe care nu o comentez că tot nu rezolv nimica.