[cristiboss56]

Erau o data intr-un sat trei vecine care mergeau pe o ulita laterala la fantana . Era mult de mers pana acolo fiindca fantana era departe de sat , dar toata lumea stia ca apa de acolo era foarte buna.
Pe drum femeile povesteau despre una , despre alta , iar la un moment dat , au ajuns sa discute despre copiii lor . Una dintre ele isi lauda fiul catre celelalte doua cum ca este foarte istet si foarte descurcaret , cealalta vecina incepu si ea sa-si laude copilul : era foarte frumos , destept si cuminte . Cea de a treia femeie mergea tacuta alaturi de celelalte doua si nu povestea mai nimic , asculta la ele .
Au ajuns femeile la fantana , au umplut galetile apoi au facut cale intoarsa catre sat .si drumul era lung catre casa . La un moment dat femeile trecura pe langa o livada unde se auzeau glasuri de copii jucandu-se . Copiii erau chiar baietii celor trei vecine . Cand ajunsera in dreptul lor , fiul femeii tacute se opri din joaca si veni la mama sa , saluta femeile si ii lua galeata de apa din mana mamei indreptandu-se spre casa alaturi de ea . Ceilalti baieti il chema la joaca , dar el refuza . Copiii femeilor vorbarete continuara nepasatori joaca sub privirile nedumerite ale mamelor lor . Acum pe ulita mergeau doua femei tacute si rusinate ca fiii lor nu au venit sa le ajute si o mama fericita alaturi de copilul ei .
" Cand vine mandria vine si rusinea , dar intelepciunea vine cu cei smeriti ". Proverbe 11:2